Atuncea, David s-a sculat De la pământ și-a poruncit Să-i fie-adusă – negreșit – Apa. În urmă, s-a spălat, S-a uns și straie și-a cătat. După ce haine noi și-a pus, La casa Domnului s-a dus, Și-n fața Lui s-a închinat. Acasă când s-a înturnat El, de mâncare, a cerut, Slujbașilor și de băut. După ce David a mâncat,
El, o femeie, cunoștea, Cari iscusită se vădea. Astfel, îndată, a trimis, Soli la Tecoua și i-a zis: „Fă-te că ești nemângâiată Și-apoi, să plângi dar, îmbrăcată Cu-acele straie ale tale Cari folosite-s pentru jale. De-asemenea, te mai îndemn, Să nu te ungi cu untdelemn. Să fii ca o femeie care, Cuprinsă e, de întristare Și-și plânge-un mort, de multă vreme. Să faci cum spun și nu te teme!
Te speli, te ungi și-apoi te-mbraci Cu ce-ai mai bun. Te pregătești Și către arie pornești. Ai grijă să nu fii văzută! Să nu te faci, lui, cunoscută, Până nu vor fi terminat Toți, de băut și de mâncat.