Matei 5:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Acela care îndrăznește Și numai o poruncă strică – Doar una, chiar de-i cea mai mică – Și-apoi greșit va da povețe Celor ce-s dornici să învețe, În ceruri, mic va fi chemat. Dar Eu vă spun adevărat, Că-n ceruri sunt chemați drept mari, Acei ce le-au păzit și cari, Pe alții, drept i-au învățat Și la veghere-au îndemnat.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁹ Prin urmare, oricine încalcă una dintre cele mai mici din aceste porunci și îi învață pe oameni astfel, acesta va fi numit «cel mai mic» în Împărăția Cerurilor. Dar oricine le împlinește și îi învață pe oameni astfel, acesta va fi numit «mare» în Împărăția Cerurilor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Deci dacă cineva încalcă una dintre cele mai mici porunci ale acesteia și îi învață pe alții acest exemplu, i se va acorda cea mai nesemnificativă recunoaștere în Regatul ceresc. Dar cea mai înaltă poziție o va avea acela care le va respecta și care va învăța și pe alții să facă la fel.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Așadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici și-i va învăța astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini și va învăța astfel, acesta va fi numit mare în împărăția cerurilor.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁹ Aşa că oricine va înlătura chiar şi cea mai mică dintre aceste porunci şi îi va învăţa pe alţii să facă la fel, va fi socotit cel mai mic în Împărăţia cerurilor, însă oricine le va păzi şi îi va învăţa şi pe alţii să facă la fel, va fi socotit mare în Împărăţia cerurilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Așa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească va fi chemat mare în Împărăția cerurilor.

Matei 5:19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 119:128

De-aceea, drepte Îți găsesc Poruncile și mă feresc, Mereu, de a minciunii cale.

Psalmi 119:6

N-am să mă rușinez mereu, Atuncea când voi fi privit La ceea ce ai poruncit!

Daniel 12:3

Dar înțelepții strălucesc, Cu strălucirea cea pe care Doar cerul necuprins o are. Aceia cari vor da povețe Și cari pe mulți o să-i învețe Să umble în neprihănire, Vor dobândi o strălucire Asemeni stelelor și deci, Vor străluci în veci de veci.

Matei 11:11

Adevărat vă spun: toți cei Născuți vreodată din femei, Decât Ioan, n-au fost mai mari. Să știți, însă, că acel cari – În ceruri – este cel mai mic, Mai mare-i decât el. Vă zic:

Matei 19:28

„Atunci, când Fiul omului, Încununat de slava Lui, Va sta pe tronu-I de domnie, Și vouă are să vă fie – Vouă, celor ce Mă urmați – Date – pe ele ca să stați – Douășpe’ jilțuri de domnie, Ca fiecare seminție – Din Israel – s-o judecați, Pe aste jilțuri așezați.

Matei 20:26

La voi, nu vreau așa să fie. Cel mare trebuie să știe, Că el vă este, tuturor, Umilul vostru slujitor.

Matei 28:20

Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”

Luca 1:15

Căci mare, el va fi, mereu, Privit, de Domnul Dumnezeu. De vinuri, trebuință n-are; Iar băuturi amețitoare, Nicicând, el nu va fi băut. De Duhul Sfânt, va fi umplut – Cum Domnul a găsit cu cale – Din pântecele mamei sale.

Luca 11:42

Dar vai, de voi, zic, Farisei! Pentru că voi sunteți acei Cari, zeciuială, știți să dați – Din izmă, rută – dar uitați, De dragostea de Dumnezeu Și de dreptate, tot mereu. Acestea trebuiesc făcute, Iar celelalte, nefăcute Nu le lăsați! Vai, Farisei!

Luca 9:48

„Dacă, acest copil, cumva, Primit va fi, de cineva, În casă, în Numele Meu, Acolo voi intra și Eu; Astfel, în casa ‘ceea, vine Cel care M-a trimis pe Mine. Aflați dar, că acela care Este mai mic, e cel mai mare.”

Fapte 1:1

Întâia-mi carte, Teofile, Vorbitu-ți-a-n ale ei file, De tot ceea ce a făcut Iisus, chiar cum a început Când a pornit să îi învețe, Pe oameni, și să dea povețe –

Romani 3:8

De ce nu facem, rău, doar noi, Și s-așteptăm binele-apoi, Așa precum pretind cei care Spun, despre noi – de fiecare – Doar rele, oriunde s-au dus, Și zic că noi așa am spus? Pe acești oameni îi așteaptă, De-acuma, o osândă dreaptă.”

Romani 6:1

„Deci, ce vom zice, așadar? Ca să ne crească acest har – Adică să îl înmulțim – Trebuie să păcătuim?

Romani 6:15

„Însă acuma, ce urmează? Să tot greșim, căci nu contează, Pentru că nu suntem sub Lege, Ci stăm sub har? Se înțelege, Că nu putem să ne gândim Că-i voie să păcătuim.

Deuteronom 12:32

Voi, ne-ncetat, să vă păziți Și tot ce-am spus, să împliniți. Nu scoateți, din vorbele mele, Și nu puneți nimic, la ele.”

Deuteronom 27:26

„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat A nu-mplini aste cuvinte Cari, azi, vă sunt puse-n ‘nainte, Prin legea care vi s-a dat!” Prin „Amin!”, va răspunde-ndat’, Atunci, al tău întreg popor Spre-a întări vorbirea lor.”

1 Timotei 6:11

Iar tu, om al lui Dumnezeu, Fugi de acest lucru, mereu, Și caută neprihănire, Evlavie și cu iubire, Blândețe și-o credință mare, Încununată de răbdare.

Titus 3:8

Cuvântu-acest e-adevărat, Iar lucru-acesta, apăsat, Spune-l, pentru a fi știut De toți cei care au crezut În Dumnezeu, ca ei să știe, Necontenit, primii să fie, În facerea de fapte bune. Plin de încredere, pot spune, Că doar acestea, ne-ndoios, Sunt, pentru oameni, de folos!

1 Petru 5:4

Astfel, când marele Păstor O să se-arete, tuturor – Pe frunte – are să vă pună, Atunci, a slavei Lui, cunună, Care, eternă, se vădește, Căci nicicând, nu se ofilește.

1 Ioan 3:4

Oricine-ar fi omul acel – Dacă păcate-a săvârșit – Și făr’delegi a făptuit; Căci și păcatul – se-nțelege – Că este tot fărădelege.

Revelația 2:20

Însă, doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine-i o femeie-aflată, Cari, Izabela, e chemată. Drept prorociță, ea ar vrea – Printre ai tăi – ca să se dea, Iar tu o lași să dea povețe, Robilor Mei, și să-i învețe Să se dedeie la curvie, Și-n urmă – după cum se știe – Mănâncă lucrurile-oprite, Cari, pentru idoli, sunt jertfite.

1 Samuel 2:30

De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.