Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Matei 17:6 - Biblia în versuri 2014

6 S-au prăbușit înspăimântați, Cei trei discipoli, la pământ, Pătrunși de glasu-acela sfânt.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Când au auzit glasul, ucenicii s-au aruncat cu fața la pământ și s-au înspăimântat foarte tare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Când au auzit vocea, discipolii au căzut cu fețele spre pământ și s-au speriat foarte rău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Auzind, discipolii au căzut cu fața la pământ și s-au înspăimântat foarte mult.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Când au auzit, ucenicii au căzut cu fețele la pământ și s-au înspăimântat foarte tare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Matei 17:6
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

David, ochii, și-a ridicat, Iar când spre cer el s-a uitat, De-ndat’, pe înger, l-a văzut. Îngeru-acela a șezut Între pământ și cer. Privea Către Ierusalim și-avea O sabie înfricoșată, Către cetate îndreptată. David și toți bătrânii lui Din mijlocul poporului, Jos, la pământ, s-au azvârlit. Și-n saci, trupul, și-au învelit.


Eu am plecat să împlinesc Ceea ce Domnul mi-a cerut. M-am dus în vale și-am văzut Cum vine a Lui slavă iar, La fel ca la râul Chebar. Când aste lucruri le-am zărit, Jos, la pământ, m-am prăbușit.


Astă vedenie-mi părea Precum că e asemenea Cu cea pe care o zărisem În ziua-n care eu venisem, Cetatea, să o nimicesc. Aste vedenii se vădesc Precum că sunt asemenea Cu prima, cu vedenia Pe care o văzusem dar, La apa râului Chebar. Când aste lucruri le-am văzut, Jos, la pământ, eu am căzut.


Spre mine, el s-a îndreptat Și-atuncea, m-am înspăimântat. Jos, la pământ, eu am căzut, Dar el, atunci când m-a văzut, Îmi zise: „Fiu al omului, Iată, vremea sfârșitului Arată astă viziune. Ia seama, la ce îți voi spune!”


Un foc, atuncea, a ieșit – Chiar de la Domnul – și-a-nghițit Grăsimile de pe altar Și jertfa de pe al său jar. Întreg poporul a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și a scos – plin de veselie – Mari chiote de bucurie; Jos, la pământ, s-a aruncat Cu fața, și s-a închinat.


Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”


Dar Domnul S-a apropiat, De ei, și i-a îmbărbătat: „Nu vă speriați!” Privind în jur,


Jos, la pământ, căzut-am eu, Și-un glas, atunci, am auzit, Care, în ăst fel, mi-a vorbit: „Saul, de ce Mă prigonești?”


Așa ceva, noi am căzut, Toți, la pământ, și-am auzit Îndat-un glas cari mi-a vorbit: „Saul, de ce Mă prigonești? Îți este greu să nimerești – S-arunci piciorul, înapoi – Într-un țepuș?” Eu, mai apoi,


El era, încă, pe pământ, Iar noi, pe muntele cel sfânt, Eram cu El și-am auzit Glasul din cer, când a vorbit.


Pe-altar, Îngerul Domnului S-a dus și-n para focului El S-a suit. Când L-au văzut, Cei doi, cu fața, au căzut Jos, la pământ și s-au plecat Astfel, în fața Lui, de-ndat’.


Privirile și le-a rotit, În jur, și soaței i-a vorbit: „Află că vom muri – zic eu – Căci L-am văzut pe Dumnezeu.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ