Matei 11:23 - Biblia în versuri 2014

²³ Tu Capernaume, crezi chiar Că pân’ la cer vei fi-nălțat? Află că fi-vei dărâmat! Căci dacă ar fi fost văzute Minunile ce-au fost făcute În tine, de către acei Locuitori ai Sodomei, Și azi, cetate-ar exista.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²³ Iar tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Nu, ci vei coborî până în Locuința Morților! Căci, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile făcute în tine, ea ar fi dăinuit până astăzi!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²³ Iar tu, Capernaum, crezi că vei fi înălțat până la cer? Nu, ci vei fi coborât până în adâncimile pământului. Dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ar fi supraviețuit până astăzi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²³ Și tu, Cafárnaum, oare vei fi înălțat până la cer? Până în iad te vei prăbuși! Căci, dacă minunile care au fost făcute în tine ar fi fost făcute în Sodóma, ea ar fi rămas până în ziua de astăzi.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²³ Şi tu, Capernaume, vei fi oare înălţat până la cer? Până în sălaşul morţilor vei fi coborât, fiindcă, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²³ Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuința morților; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.

Matei 11:23 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 13:13

Cei ce-n Sodoma locuiau, Plini de păcate se vădeau. În acel loc, nu s-a găsit Un om măcar, neprihănit, Să facă voia Domnului Și să urmeze calea Lui.

Plângerile 2:1

Vai! În ce beznă-a aruncat Domnul – când S-a înfuriat – Pe a Sionului copilă, Fără să aibă pic de milă! Podoabă a lui Israel, Din ceruri, jos te-a zvârlit El Și-aminte nu Și-a mai adus De scaunul pe cari Și-a pus Picioarele, în ziua-n care Se-aprinse-a Lui mânie mare!

Езекиел 26:20

Atunci în groapă te pogor, Cu toți aceia care mor Și te voi duce – bunăoară – La oamenii de-odinioară. În al adâncului pământ – Unde singurătăți doar sânt, Ce dăinuie o veșnicie – Și al tău loc are să fie, Ca să nu mai fi construită, Să nu ajungi iar locuită Și-astfel, nicicând să nu mai fii În țara celor ce sunt vii.

Езекиел 31:14

Aceste se vor fi-ntâmplat Pentru ca astfel, niciodat’, Să nu mai fie îngâmfați Copacii toți ce sunt aflați Chiar lângă malul apelor, Din pricina mărimii lor, Și nici stejarii înălțați Care de nori sunt mângâiați Fiind udați de apa lor, Pentru că-n rândul morților Copaci-aceștia au să cadă Și se vor pomeni drept pradă Adâncului pământului – Printre copiii omului – Cu toți acei cari, bunăoară, În groapă-ajung de se coboară.”

Езекиел 32:18

Îmi zise: „Fiu al omului, Plânge pentru mulțimea care Țara Egiptului o are. Apoi, aruncă-o și pe ea Și-aruncă-le, de-asemenea, Pe fiicele neamurilor Puternice, căci locul lor E-n adâncimile pe care Fața pământului le are. Să le arunci dar, bunăoară, La cei ce-n groapă se pogoară!

Езекиел 32:24

Elamu-acolo e aflat, Cu-a lui mulțime-nmormântat, Iar gropile Elamului În jur sunt, la mormântul lui. Toți au căzut, toți au pierit, Căci sabia i-a nimicit. Ajuns-au a fi doborâți. Ajuns-au a fi pogorâți Lângă cei cari sunt arătați Că împrejur nu sunt tăiați, În adâncimile pe care Fața pământului le are. Ei sunt cei care răspândeau Groaza în lume, când trăiau.

Obadia 1:4

Dar chiar dacă tu ai fi pus Precum e vulturul de sus, Dacă la cer te-ai fi urcat Și printre stele așezat Ți-ar fi fost cuibul, ne-ndoios, De-acolo, tot te-aruncam jos” – A glăsuit Domnul. „Cumva,

Matei 10:15

Căci Eu vă spun, luați aminte, Atunci, în ziua judecății, Mai greu are a-i fi cetății Aceleia – când va fi ora – Decât Sodomei și Gomora.”

Matei 16:18

Îți spun: tu, Petru, ești numit” – „Piatră” înseamnă, tălmăcit. „Pe piatra ta, va fi zidită A Mea Biserică. Zdrobită, Acuma sau în viitor, De locuința morților, Ea nu va fi! N-o va înfrânge, Pentru că ea, moartea va-nvinge!

Matei 17:24

Iisus și-ai Săi era, acum, Ajunși, toți, la Capernaum. Omul cari fuse-nsărcinat Să strângă darea, l-a-ntrebat Pe Petru: „Și Învățătorul Plătește, precum tot poporul, Darea, la Templu?” „Da” – a spus

Matei 4:13

În felu-acesta, a venit Din Nazaret, și-a locuit În Capernaum – lângă mare – Unde-i ținutu-acel care Lui Zabulon îi este dat Și lui Neftali. El a stat,

Matei 8:5

În Capernaum, a intrat Iisus, când s-a apropiat, Cu greu, un biet sutaș, de El,

Luca 10:15

Tu Capernaume, crezi chiar, Că pân’ la cer, vei fi-nălțat? Te-nșeli, căci fi-vei dărâmat! În locuința morților, Pogori, oraș ne-ascultător!

Luca 14:11

La masa ‘ceea. Deci, aflați, Căci cel care s-a înălțat, Va fi smerit; dar ridicat, Va fi cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”

Luca 16:23

În locuința morților, A suferit îngrozitor, Fiind, într-una, chinuit. Din întâmplare, a privit În sus, și-n ‘naltul cerului, Văzu pe-Avram și-n sânul lui, Pe Lazăr – cel care ședea, La ușa sa, pe când trăia.

Luca 4:23

Iisus le-a zis: „Fără-ndoială, Îmi veți spune acea zicală: „Te vindecă, întâi, pe Tine, Și-apoi, îi fă, pe alții, bine”, Sau „Fă și-acas’, la Tine-acum, La fel ca și-n Capernaum!”

Fapte 2:27

Pentru că știu, prea bine, eu, Că n-ai să lași sufletul meu Să stea-n a morții Locuință Și știu că nu e cu putință Să lași să vadă Sfântul Tău, Cum putrezește trupul Său.

Fapte 2:31

A proorocit și-a vorbit el Despre-nvierea lui Hristos, Atuncea când a zis că jos, În Locuința morților, Supus putreziciunilor, Sufletul nu-i va fi lăsat, Nici trupul nu-i va fi culcat.

Iuda 1:7

Gomora și Sodoma-apoi – Cetăți pe cari le știți și voi – Cu cele care-n jur erau – Cetăți care le-nconjurau – S-au dus, așa precum se știe, Să se dedeie la curvie. Când alte trupuri au poftit, Un foc, din ceruri, a venit Și le-a zdrobit, într-o clipită. Pedeapsa astfel suferită De ele, a ajuns apoi, Să fie pildă pentru noi.

Revelația 1:18

Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.

Revelația 11:8

Ale lor trupuri, fără viață, Zăcea-vor, în acea piață, Ce, în cetate, se găsește – Cetate cari, duhovnicește, „Sodoma” și „Egipt” se cheamă – Unde a fost – de bună seamă – Însuși al lor Domn, răstignit.

Revelația 20:13

Și marea, înapoi, a dat, Pe cei ce se aflau în ea, Iar Moartea-apoi, de-asemenea; Și Locuința morților Și-a scos afară-al ei popor, Căci fiecare-a fost luat Și, după fapte, judecat.

Revelația 6:8

Un cal gălbui s-a arătat, Iar cel care la-ncălecat, Moartea era. În urma lor, E Locuința morților. Putere li s-a dăruit, Astfel încât au stăpânit, A patra parte de pământ, Căci să ucidă, puși, ei sânt, Cu sabie, foamete mare, Cu molime și-apoi cu fiare, După porunca arătată Și care, lor, le-a fost lăsată.