Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Marcu 9:50 - Biblia în versuri 2014

50 Sarea e bună, dar când ea Pierde puterea ce-o avea, Încât nu poate să săreze – Cine o s-o învioreze, Să-i dea puterea înapoi? Deci, sare, să aveți, în voi, Și-n pace, vreau, să viețuiți, Cât, pe pământ, o să trăiți.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

50 Sarea este bună, dar dacă sarea și-a pierdut puterea de a săra, prin ce o veți face din nou sărată? Aveți deci sare în voi înșivă și trăiți în pace unii cu alții!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

50 Sarea este bună cât timp mai are proprietatea de a săra; dar când și-o pierde, oare cum și-ar reface-o? Să aveți «sare» în voi și să trăiți în armonie unii cu alții.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

50 Sarea este bună. Însă dacă sarea devine nesărată, cum îi veți reface gustul? Să aveți sare în voi și să trăiți în pace unii cu alții!”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

50 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

50 Sarea este bună, dar, dacă sarea își pierde puterea de a săra, cu ce îi veți da înapoi puterea aceasta? Să aveți sare în voi înșivă și să trăiți în pace unii cu alții.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Marcu 9:50
28 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Că hrana fără gust, tu poți Să o mănânci? Poți, fără sare? Spune-mi: albușul ce gust are?


Plăcut e, frații când se-adună Să locuiască împreună!


Îndepărtează pasul tău – Neîncetat – de tot ce-i rău, Caută pace a avea Și-aleargă-ntr-una, după ea!


Să-i duci în fața Domnului Și să-i dai preoților Lui. Aceștia au ca să presare Asupra lor, în urmă, sare Și-i vor aduce Domnului, Drept jertfe închinate Lui. Aceste jertfe se socot A fi drept ardere de tot.


„Sunteți sarea pământului; Dar, prin pierderea gustului, Sarea mai poate săra, oare? Desigur nu! Atunci ea are Să fie-afară aruncată Și în picioare-apoi călcată.


Dar ei tăceau, căci s-au certat, Din pricină că n-au aflat Care, din ei, este mai mare.


Oricare om va fi sărat Cu foc, și orice jertfă are, Sărată să fie, cu sare.


Dacă e cu putință-apoi – În cât va atârna de voi – Mereu, cu oamenii, să știți, În pace, ca să viețuiți.


„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.


Acum dar, să cunoașteți voi Și roada Duhului apoi: Doar dragoste ea o să fie, Pace, precum și bucurie Și o răbdare-ndelungată Și bunătate arătată; Credincioșia-n urmă vine, Precum și facerea de bine


Nici un cuvânt, care-i stricat, Să nu mai iasă, niciodat’, Din gura voastră. Când vorbiți, Doar lucruri bune să rostiți, Spre a-i zidi pe-aceia care Vor asculta – din întâmplare – Cuvântul vostru; astfel dar, Au să primească și ei, har.


Voi doar, mereu, să încercați În vrednic chip, să vă purtați, Față de Evanghelia care, Domnul Iisus Hristos o are, Ca astfel, chiar dacă sosesc – Sau chiar de am să mă găsesc Departe, undeva, de voi – Să pot ca să aud apoi, Că într-un singur duh aflați, Rămâneți tari și că luptați, Mereu, pentru credința care, Această Evangheli-o are,


Deci, voi care, de Dumnezeu, Ați fost aleși să fiți mereu, Sfinți și iubiți, să învățați, Necontenit, să vă-mbrăcați, Cu inimi pline de-ndurare, Cu bunătate, cu răbdare, Cu o smerenie dovedită Și o blândețe nesfârșită.


Vorbirea voastră, așadar, Să aibă, totdeauna, har; Cu sare, ea să fie dreasă, Să fie o vorbire-aleasă Și-astfel, prin ea, să fiți în stare, Răspuns să dați, la fiecare.


Pe toți aceștia, iată, vreau Să-i prețuiți mult – fraților – Din pricina lucrării lor. Peste toate aceste-apoi, Trăiți în pace, între voi.


Ascultă dar, îndemnul meu: Tu trebuie să fugi, mereu, De toate poftele pe care, Al tinereții timp, le are; Să urmărești neprihănirea, Credința, pacea și iubirea, Cu toți acei cari, fără teamă, Pe-al nostru Domn, mereu Îl cheamă, Din a lor inimă curată.


Pacea, mereu, s-o urmăriți – Și-apoi, sfințirea – căci, să știți, Că în alt fel, nu veți putea, Pe Domnul, de a Îl vedea.


Căci omul – în mânia lui – Nu e pe placul Domnului, Iar sub a ei înrâurire, Nu va lucra-n neprihănire.


Încolo, toți, la fel să fiți: Aceleași gânduri să nutriți, Simțind cu alții și iubind Pe frați și-apoi, miloși fiind, Întotdeauna, și smeriți.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ