Marcu 9:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Părintele iute-a adus, Copilu-n fața lui Iisus. Duhul, de cum L-a observat, Jos, la pământ, l-a aruncat Și-apoi, l-a frământat cumplit, Până când spume s-au ivit, Umplând gura copilului.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁰ Și ei l-au adus la El. Imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul l-a aruncat pe băiat în spasme. Acesta a căzut la pământ și se rostogolea, făcând spume la gură.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ L-au adus pe copil la El. Și cum a văzut copilul pe Isus, demonul l-a făcut să se cutremure cu o mare forță. Apoi copilul a căzut la pământ și se zbătea făcând spumă la gură.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ L-au adus la el și, când duhul l-a văzut, îndată l-a scuturat [pe tânăr] și, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spume.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁰ Şi l-au adus la El. Şi duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a scuturat pe copil, care, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spumă la gură.

Marcu 9:20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Marcu 1:26

Duhul, îndată, a ieșit, Cu-n strigăt înfiorător, Cutremurând pe muritor.

Marcu 9:18

Când îl apucă, îl trântește Jos, la pământ, și-l tăvălește; De spume, gura îi e plină, Dinți-i scrâșnesc, capu-i se-nclină, Trupul – puțin – îi mai zvâcnește Și-apoi, Doamne, înțepenește. Pe ucenici, eu i-am rugat Să-l vindece. Au încercat Zadarnic, căci n-au reușit.”

Marcu 9:19

Iisus, atuncea, a vorbit: „O, neam necredincios și rău! Cât voi mai sta în sânul tău?! Cât să te sufăr Eu? Ei bine, Copilul, să-l aduci la Mine!”

Marcu 9:21

Iisus i-a zis tatălui lui: „De câtă vreme-așa îi vine?” „De când era micuț, îl ține Această boală” – el a spus.

Marcu 9:26

Duhul, precum i-a poruncit Iisus, afară a ieșit Cu țipete-nfiorătoare. A zgâlțâit copilul, tare, Și la pământ l-a aruncat, Ca mort, palid și nemișcat. Mulți dintre cei care-au privit Scena, au zis că „a murit!”

Luca 4:35

Iisus, pe-acel duh, l-a certat, Spunând: „Să taci și, imediat, Ieși, din acest nenorocit!” Dracul, atunci, l-a tăvălit, Pe bietul om, în adunare, Speriindu-i pe toți, după care, S-a depărtat de trupul său, Fără a-i face nici un rău.

Luca 8:29

În acest fel, omu-a vorbit, Căci duhului i-a poruncit Iisus, să iasă, imediat, Din trupu-n care a intrat. ‘Nainte, omu-a fost păzit, Prins în obezi și-nlănțuit; Dar el, cătușele, rupea Și, în pustietăți, fugea, Mânat, mereu, de-acel duh rău, Ce locuia în trupul său.

Luca 9:39

Are un duh, iar duhu-acel – Când îl apucă – îl muncește, Și-atât de mult îl chinuiește – Întrecând orișice măsură – Până când spume, e la gură. Atât de mult, dracul îl ține. Încât de-abia își mai revine.

Luca 9:42

Pe când băiatul își făcea, Drum, prin mulțime, și venea, Către Iisus, dracul, furios, L-a scuturat, l-a trântit jos, Până aproape-a leșinat. Atunci, Iisus duhu-a certat: Să iasă-afar’ i-a poruncit Și astfel, s-a-nsănătoșit Copilul, fiind dat, apoi, La al său tată, înapoi.

Ioan 8:44

Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.

1 Petru 5:8

Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.