Marcu 8:38 - Biblia în versuri 2014

³⁸ Rușine, cui îi e, de Mine, De-al Meu cuvânt, să știe bine, Că rușina-se-va de el Și Fiul omului, la fel, Când, însoțit de sfinții Lui, Veni-va-n slava Tatălui.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³⁸ Căci, de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinții îngeri“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁸ Să știți că oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele între oamenii acestei generații adultere și păcătoase, va primi același tratament din partea Fiului Omului când va veni în gloria Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁸ Dacă cineva se va rușina de mine și de cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii cei sfinți”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁸ Fiindcă de cel care se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni în slava Tatălui Său cu îngerii cei sfinţi.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁸ Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”

Marcu 8:38 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Daniel 7:10

Un râu de foc eu am zărit, Din fața Lui cum a ieșit. Aceia care Îi slujeau, La mii de mii se numărau, Iar cei pe care i-am văzut În fața Lui că au șezut, De zece mii se dovedeau, Ori zece mii că se aflau. Apoi, în locu-acela, iată Că s-a ținut o judecată, Unde cărțile s-au deschis.

Daniel 7:13

În visul care mi s-a dat În miez de noapte-n al meu pat, Era un fiu al omului, Venind pe norii cerului. El a înaintat, grăbit, Spre Cel de zile-mbătrânit Și-n fața Lui S-a așezat.

Zaharia 14:5

În valea-n acest fel formată În munții Mei, veți fugi voi, Căci până la Ațel, apoi, Are să se întindă ea. Ca-n vremile lui Ozia – Cel ce în Iuda a domnit, Când de cutremur ați fugit – La fel și-atunci fugi-veți voi. Se vor sfârși toate și-apoi, Are să vină Domnul meu, Cel care-mi este Dumnezeu. Atunci când are să sosească, Toți sfinții au să-L însoțească!

Matei 12:39

„Un semn Îmi cere, așadar, Un neam viclean și preacurvar” – A zis Iisus – „de-aceea el O să primească dar, astfel, Semnul lui Iona, negreșit; Căci Iona-i cel ce-a prorocit Când la Ninive-orice ființă Se-ntoarse către pocăință.

Matei 13:41

Atuncea, Fiul omului Trimite-va îngerii Lui, Să smulgă, din Împărăție, Orice lucrare ce-o să fie O pricină de a greși Și pe cei cari vor săvârși Fărădelegi; vor fi luați

Matei 16:27

Aflați că Fiul omului Veni-va în a Tatălui Său slavă, cu îngerii Săi, Și va plăti și celor răi Și celor buni – deci tuturor – Precum au fost faptelor lor.

Matei 16:28

Adevărat vă spun: din cei Cari stau aici – mulți dintre ei – Al morții gust n-au să-l simțească, Până când are să sosească, Aici, iar, Fiul omului, În slava-mpărăției Lui.”

Matei 16:4

Un neam viclean și preacurvar, Un semn Îmi cere să-i dau, dar Nu va primi decât acel Semn al lui Iona.” Apoi, El I-a părăsit și i-a urmat

Matei 24:30

Atunci doar, se va arăta Semnul – care-l veți aștepta – Semnul Fiului omului. Popoarele pământului, În acea zi, au să bocească, Iar lumea are să-L zărească Venind, pe Fiul omului, Plutind pe norii cerului, Încununat de slava-I mare Și de puterea ce o are.

Matei 25:31

„Atunci, când Fiul omului – Încununat de slava Lui, De îngerii Săi însoțit – Va fi, din nou, la voi, sosit, Va sta pe jilțul slavei Sale – Pe tronul Său. Atuncea ale

Matei 26:64

„Da! Eu sunt!” le-a răspuns Iisus „Ba mai mult, iată ce-am de spus: De-acum, Îl veți vedea, mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Șezând, pe Fiul omului, Căci braț e, al puterii Lui. Pe norii cerului, și voi, Îl veți vedea venind, apoi!”

Matei 8:20

Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”

Marcu 13:26

Atuncea, o să se zărească, Pe nori, cum are să sosească – Cu slava și puterea Lui Eternă – Fiul omului.

Marcu 14:62

„Da, sunt!” – zise Iisus, de-ndat’. „De-acum Îl veți vedea, mereu – La dreapta, lângă Dumnezeu – Șezând, pe Fiul omului, Ca dreaptă a puterii Lui! Pe norii cerului, și voi Îl veți vedea venind apoi. Curând o să-L vedeți venind, De slava-I mare, strălucind.”

Marcu 8:37

Sau, oare, ce n-ar fi făcut, Ca sufletul, să și-l salveze Și astfel, viața să-și păstreze?

Luca 19:26

El le-a răspuns: „O să se dea, Totul, numai celui ce are; Iar de la cel care nu are, Urmează, totul să se ia – Chiar și puținul ce-l avea.

Luca 9:26

Acel care se rușinează, De Mine, de cuvântul Meu, Asculte dar, ce îi spun Eu: La fel, și Fiul omului, Când va veni în slava Lui – A Tatălui și-a sfinților – Și El, de acel muritor, Are ca să se rușineze. Iată, v-am spus, ce-o să urmeze.

Ioan 1:14

Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.

Ioan 1:51

Apoi, a mai adăugat: „Iată, vă spun adevărat, Că veți vedea cerul, deschis – Să țineți minte, ce v-am zis! – Iar îngerii, lui Dumnezeu, Urcând și coborând mereu, Veni-vor, din înaltul lui, Jos, peste Fiul omului.”

Ioan 12:34

Norodu-atuncea I-a vorbit: „Din Lege, noi am auzit, Cum că Hristos rămâne-n veci, Și-i drept ce scrie-n Lege. Deci, Atuncea, cum de-ai arătat Că Fiul trebuie-nălțat” Cine-I dar Fiul omului?”

Ioan 5:27

Astfel, puteri, I-a dăruit, Să judece tot, negreșit, Căci El e Fiul omului.

Fapte 10:22

„Pe noi, la tine, ne-a trimis Corneliu” – slugile au zis. „Omul acesta e sutași, Peste o ceată de ostași. De Dumnezeu, e temător, Și-ntreg neamul Iudeilor, Numai de bine, l-a vorbit. La el, un înger a venit, Trimes din partea Domnului, Și-i spuse ca, în casa lui, Pe tine-n grabă să te cheme. Deci hai cu noi și nu te teme, Pentru că invitat tu ești, În casa lui, ca să-i vorbești.”

Fapte 5:41

Și foarte mult s-au bucurat Fiindcă sunt învredniciți A fi și ei, batjocoriți, Pentru-al Lui Nume. Ne-ncetat,

Romani 1:16

„Căci vreau ca să se știe bine, Că mie nu îmi e rușine De Evanghelia lui Hristos! Ea nu-i un lucru rușinos, Ci o putere e, mereu, Cari este de la Dumnezeu Și care vine, peste fire, Ca să aducă mântuire Peste acela care crede. Întâi – așa precum se vede – Ea este a Iudeului Și-apoi este a Grecului.

Galateni 6:14

Cât despre mine, nu doresc, Vreo laudă, ca să primesc, Din altceva, neîndoios, Decât din crucea lui Hristos, Prin care, lumea e găsită – Față de mine – răstignită, Iar eu apoi, de-asemenea, Sunt răstignit, față de ea!

Deuteronom 33:2

Când moartea-i s-a apropiat, Moise, astfel, a cuvântat: „De pe Sinai, Domnu-a venit; Peste Seir, a răsărit; Din muntele Paranului, Venit-a strălucirea Lui – Din zecile de mii pe care Numărul sfinților le are – Purtând în dreapta Domnului, Focul nestins al legii Lui.

1 Tesaloniceni 2:19

Cine-i nădejdea ce-o simțim, Ori bucuria ce-o primim, Sau cine e cununa care, A noastră slavă, doar o are? În fața lui Iisus, apoi, Nu sunteți, toate-acestea, voi? Nu ne sunteți, mândrie, oare, Atunci când Domnul va apare?

1 Tesaloniceni 3:13

Și-n inimi să vă întăriți, Fără prihană dovediți, În fața Tatălui de Sus Și-a Domnului Hristos Iisus, Precum și a poporului Alcătuit de sfinții Lui.”

2 Timotei 1:12

Din astă pricină, acum, Sufăr, pe-al vieții mele drum, Aceste lucruri. Dar, rușine, Mie nu-mi este, căci știu bine, În ce anume am crezut, Iar după câte am văzut, Eu sunt convins, precum că El Are putere și, astfel, O să păzească, ne-ncetat, Ceea ce I-am încredințat, Până când acea zi anume Are să vină, peste lume.

2 Timotei 1:16

Domnul să verse îndurare, Prin bunătatea Lui cea mare – Din înălțimea cerului – Peste Onisifor și-ai lui, Pentru că el m-a ajutat, Mereu, și nu s-a rușinat, De lanțul care îl purtam.

2 Timotei 1:8

Tu – Timotei – ia seama bine: Nicicând, să nu-ți fie rușine, De mărturia Domnului, Și nici de mine – cari, al Lui, Întemnițat sunt – ci, mereu, Stând întărit, în Dumnezeu, Cu Evanghelia, împreună, Să suferi orișice furtună.

Evrei 11:16

Dar ei voiau, mâna să pună Pe-o patrie – cu mult mai bună – Cari nu-i o țară pământească, Ci e o patrie cerească. De-aceea, nici lui Dumnezeu Nu-I e rușine ca, mereu, Să fie Dumnezeul lor, Aflat în fața tuturor, Și o cetate-a pregătit, Pentru ai săi, El, negreșit.

Evrei 11:26

Ocara lui Iisus Hristos, O socotea, neîndoios, O mult mai mare bogăție, Decât ar fi putut să fie Averile Egiptului; Țintă privit-au ochii lui, Către acea răsplată mare Care, din ceruri, va apare.

Evrei 13:13

La fel să facem dar, și noi: Din tabără ieșind apoi, Să fim alături Domnului Și să răbdăm ocara Lui.

Iacov 4:4

Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.

1 Ioan 2:23

Acel care-n ăst fel vorbește, Tăgăduind pe Fiu, nu are Pe Tatăl; dar acela care, Pe Fiul L-a mărturisit, Are pe Tatăl, negreșit.

1 Ioan 2:28

Deci copilașilor, acum, Rămâneți dar, pe al Său drum – Rămâneți, tot mereu, în El – Căci doar așa – în acest fel – Putea-vom avea îndrăzneală – Lipsiți fiind de vreo sfială – Atunci când se va arăta El, iarăși. Doar așa vom sta, În fața Lui; asta ne ține, Spre a nu fi dați de rușine Și-apoi, să fim îndepărtați, De fața Lui, dragii mei frați.

Revelația 14:10

Va bea vinul mâniei, care, Al nostru Dumnezeu îl are. Vinul acesta-i va fi dat Să-l beie, neamestecat – În cupa Sa, pentru mânie – Și chinuit are să fie, În flacăra unui foc mare Și în pucioasa arzătoare, Aflate-n fața Mielului Și-a sfinților îngeri, ai Lui.