Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Marcu 8:17 - Biblia în versuri 2014

17 El, însă, gândul le-a citit: „De ce, la pâine, v-ați gândit?” – I-a întrebat – „Tot nu puteți, Ceea ce-am spus, să-nțelegeți? Vă este inima-mpietrită?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Cunoscând aceasta, Isus le-a zis: ‒ De ce vorbiți între voi că n-aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Isus a înțeles cum erau interpretate cuvintele Lui; și le-a zis: „De ce vă gândiți tocmai la lipsa de pâini? Nici acum nu înțelegeți? Tot insensibili și nereceptivi ați rămas?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 El, cunoscând [aceasta], le-a spus: „De ce discutați că nu aveți pâine? Încă nu pricepeți și nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 Dar Iisus, cunoscând ce vorbeau, le-a spus: „De ce vă gândiţi că nu aveţi pâine? Nu înţelegeţi nimic? Chiar nu reuşiţi să pricepeţi? Aveţi oare inima atât de împietrită?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Isus a înțeles lucrul acesta și le-a zis: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Marcu 8:17
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

De ce ne lași să rătăcim? De ce ne lași să părăsim Căile Tale și găsești Ca inima să ne-o-mpietrești, Făcându-ne – de bună seamă – De Tine să nu avem teamă? Doamne, Te-ntoarce înapoi, Doar din iubire pentru noi, Căci suntem robi ai Tăi – știi bine – Și moștenire pentru Tine!


Iisus, ca unul ce știa Pe fiecare ce gândea, Din locu-acela, a plecat. Multe noroade L-au urmat. Pe mulți, El i-a tămăduit


De să-nțelegeți, nu puteți Că hrana – deci tot ceea ce Voi veți mânca – în pântece Ajunge, și-n hazna apoi?


Când ucenici-au auzit, În sinea lor, ei s-au gândit: „Ne spune-așa, că am uitat De pâine, și n-am cumpărat.”


Iisus se-ntoarse înapoi, La toți cei unsprezece-apoi, Și astfel, li S-a arătat, Să creadă că a înviat. În casa lor, când a venit, Pe ucenici, El i-a găsit, În jurul mesei, adunați. Atuncea, ei au fost mustrați Pentru-a lor inimă-mpietrită, Și necredința dovedită, Mereu, când vești au căpătat – Prin martori – că a înviat.


Iisus, gândul, le-a cunoscut, Iar când tăcere s-a făcut, A zis: „Voi, pentru ce, aveți Astfel de gânduri? Ce credeți,


Dar ei tăceau. Atunci, Iisus, Privindu-i mânios, a spus: „Întinde-ți mâna!” Omu-acel, A-ntins-o și-a ajuns la fel, Cu și cealaltă, de îndat’,


Pentru că ei n-au priceput Minunea care s-a făcut, Cu pâinea ce-a fost înmulțită, Căci aveau inima-mpietrită.


Și-al lui Irod!” În gândul lor, Discipolii au cugetat: „Vorbește-așa, căci am uitat – Cu graba să ne îmbarcăm – De pâine, ca să cumpărăm.”


„O, ce nepricepuți sunteți! Inimi zăbavnice aveți” – Blând, i-a mustrat Domnul Iisus – „Când trebuia, ceea ce-au spus Prorocii, ca să fi crezut.


Noi știm că toate, Tu le știi, Că n-ai nevoie ca să fii, De către nimeni, întrebat. Acum, credem că ești plecat, Chiar de la Domnul Dumnezeu.”


Apoi, a treia oară-i puse, Lui Petru-aceeași întrebare: „Îmi spune, Mă iubești tu, oare, Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu, Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” – Răspunse Petru – întristat, Căci, de trei ori, l-a întrebat Dacă-L iubește – iar, Iisus, „Să Îmi paști oile!” – i-a spus.


Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ