Marcu 7:37 - Biblia în versuri 2014

³⁷ Cei ce-au văzut, uimiți erau, Peste măsură, și ziceau: „Prin vorbă, sau mâna de-Și pune, Toate le face de minune: Surzii auzu-și dobândesc, Cei ce-au fost muți, acum vorbesc.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³⁷ Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁷ Ei erau foarte surprinși și exclamau: „Este fantastic! El îi vindecă și pe surdo-muți!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁷ și, peste măsură de uluiți, spuneau: „Toate le-a făcut bine; chiar și pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁷ Şi se uimeau peste măsură şi ziceau: „Toate le-a făcut, şi bine! Chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească!”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁷ Ei erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți, să vorbească.”

Marcu 7:37 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 1:31

Domnul, privind la ce făcuse, Că bune-s toate, El văzuse. Astfel a fost din nou o seară Și-apoi o dimineață iară. A șasea zi se încheiase, Iar El lucrarea-Și terminase.

Psalmi 139:14

Te laud, pentru toate cele Pe care le-ai făcut, căci iată, Sunt o făptură minunată. Sufletul meu a cunoscut Lucrările ce le-ai făcut, Căci ele au fost mari, mereu.

Isaia 29:18

Surzii de-auz vor avea parte, Pentru cuvintele din carte. Orbii vor fi tămăduiți; Din neguri, fi-vor izbăviți Pentru că și ei vor putea, În vremea ‘ceea, a vedea.

Matei 9:32

Orbii abia L-au părăsit, Când I-au adus un îndrăcit. Omul acela, mut fusese,

Marcu 1:27

Toți privitori-nmărmuriți, Se întrebau, nedumeriți: „Ce e aceasta? Cine știe? Învățături noi, vor să fie? Căci iată – toți am auzit – Ca un stăpân a poruncit, Iar duhu-acela, necurat, De al Său glas, a ascultat!”

Marcu 2:12

Și du-te-acasă!” Imediat, Ologul s-a-nsănătoșit, Și-a luat patul și, grăbit, Pleacă spre casa lui, îndat’. Lumea, văzând ce s-a-ntâmplat – Minunea ce s-a săvârșit – O mare spaimă, a simțit Și-uimită, de puterea Lui, Slăvi Numele Domnului.

Marcu 4:41

Și-nspăimântați, se întrebau: „Cine e Acest om, de care, Ascultă chiar și vânt și mare?!”

Marcu 5:42

Îndată-n trupu-acela mic, Viața s-a-ntors, la vorba Lui, Și-astfel, fiica fruntașului, Dintre cei morți, a înviat. Ușor, din pat, s-a ridicat, Căci doisprezece ani avea. Toți cei prezenți priveau la ea, Uimiți de ce s-a săvârșit.

Marcu 6:51

Și, în corabie, apoi, Din valul mării, a pășit. Vântul, îndată, s-a oprit, Iar ucenicii au rămas Înmărmuriți și fără glas,

Marcu 7:36

Iisus îi zise, omului, Să nu mai spună nimănui, În ce fel s-a tămăduit. Însă, cu cât era oprit, Omul – sau cei ce l-au adus – Cu-atât mai mult, la toți, au spus.

Marcu 8:1

În zilele care-au urmat, Mare norod s-a adunat, Ca să-L asculte, pe Iisus. El, ucenicilor, le-a spus:

Luca 23:41

Pedeapsa ne e potrivită, Căci luăm plata cuvenită Pentru-ale noastre făr’ delegi. Dar omul-Acesta – înțelegi? – Din câte știm, din ce-am văzut Și-am auzit, rău, n-a făcut.”

Fapte 14:11

Când au văzut cele-ntâmplate, Noroadele s-au minunat Și-n limba lor, au cuvântat: „Zeii s-au pogorât, la noi, Și au chip omenesc!” Apoi,