Marcu 6:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Căci împăratul se temea, De el, fiindcă l-a găsit A fi un om neprihănit Și sfânt. Când vorba-i asculta, În cumpănă, pe gânduri, sta, Și încerca să-l ocrotească, Neștiind ce să hotărască.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁰ pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, stătea mult pe gânduri; totuși, îl asculta cu plăcere.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ dar încă nu putea să își vadă planul pus în aplicare atât timp cât Irod se temea de Ioan, fiind convins că acesta este un om corect și sfânt. Îi acorda protecția lui, iar când îi asculta mesajele, era provocat de el pentru unele decizii; dar evita luarea lor de mai mult timp. În ciuda faptului că Irod îl agrea pe Ioan,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ pentru că Iród se temea de Ioan, știindu-l om drept și sfânt, și îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingherit, dar îl asculta cu plăcere.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁰ pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi îl ocrotea, iar când îl asculta îl întreba multe lucruri şi chiar îi era drag să-l audă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă, și-l asculta cu plăcere.

Marcu 6:20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 21:20

Ilie, la Ahab, s-a dus, Făcând precum Domnul a spus. Ahab, când l-a văzut că vine, La întrebat: „Ce vrei cu mine, Vrăjmașule? M-ai urmărit, Încât și-aicea m-ai găsit?” Ilie-a zis: „Te-am căutat Și iată-acum că te-am aflat. Prea bine știu că te-ai vândut Și numai rău tu ai făcut, În fața Domnului, mereu.

2 Regi 13:14

O cruntă boală l-a lovit Pe Elisei, și a murit. Când încă era-n viață el, Cel ce domnea în Israel – Ioas – s-a dus de l-a cătat. În casa lui când a intrat, A plâns zicând aste cuvinte: „Părinte! Oh! Al meu părinte!”, Și-apoi: „Carul lui Israel Și călărimea lui, la fel!”,

2 Regi 6:21

Al lui Israel împărat, Pe Elisei, l-a întrebat: „Spune-mi părinte, să-i lovesc? Voiești să îi măcelăresc?”

2 Cronici 24:2

Ioas acesta a făcut Doar lucruri care I-au plăcut Lui Dumnezeu, cât a urmat Povețele ce i s-au dat De către Iehoiada, care Era, atunci, preotul mare.

2 Cronici 26:5

Cât Zaharia a trăit – Acela care s-a vădit Că e proroc și pricepea Ceea ce îi descoperea Domnul prin vise – l-a cătat Pe Dumnezeu neîncetat; Iar Dumnezeu l-a ocrotit Și l-a făcut de-a propășit.

Exodul 11:3

Domnul a mai făcut apoi, Ca trecerea – al Său popor – În fața Egiptenilor, Să capete. El a făcut Ca bine să fie văzut, Chiar Moise, înaintea lor.

Езекиел 33:32

Iar pentru ei, tu te-ai făcut Numai un cântăreț plăcut, Cu glas frumos și iscusit, Care anume-i potrivit Cu cântecul cel minunat Ce de pe coarde s-a-nălțat. Ei te ascultă, dar vădesc Cum că nimic nu împlinesc Din vorbele ce le rostești, Din ceea ce le poruncești.

Daniel 4:18

Acesta-i visul, așadar, Pe cari eu – Nebucadențar, Cel ce sunt pus drept împărat – Visatu-l-am, în al meu pat. Acuma Beltșațar, pe tine, Eu te-am chemat, aici, la mine, Ca visul să mi-l deslușești Și al lui tâlc să mi-l vestești. Toți înțelepții cei pe care Marea-mi împărăție-i are, Neputincioși s-au dovedit, Căci ei nu mi l-au tâlcuit. Tu însă poți – cum văd prea bine – Pentru că numai tu, în tine, Ai duhul pe cari îl vădeau Doar dumnezeii sfinți că-l au.”

Daniel 4:27

De-aceea iată, domnul meu, Sfatul pe care ți-l dau eu: Capăt să pui păcatelor, Precum și făr’delegilor Pe care tu le săvârșești! Neprihănit doar, să trăiești! Ai milă de nenorociți, De cei care sunt asupriți Și poate ai să reușești Ca fericirea să-ți lungești!”

Daniel 5:17

Dar Daniel, către-mpărat, În acest fel a cuvântat: „Aceste daruri, le păstrează Și altora le-ncredințează! Totuși, scrisul eu ți-l citesc Și-apoi am să ți-l tălmăcesc.

Matei 14:5

Irod, de-aceea, să-l omoare, Ar fi dorit, dar se temea De-ntreg norodul ce credea Cum că Ioan e proroc mare.

Matei 21:26

Că gloata l-a crezut proroc Pe-acel Ioan. Deci, nu e loc, Să spunem că botezul lui Vine din partea omului.

Marcu 11:18

Aceste vorbe n-au plăcut Preoților cei mai de seamă, Și nici vorbirea, fără teamă, A lui Iisus, nu le-a priit; De-aceea, ei s-au sfătuit, Cu cărturarii, și-ncercau Să-L prindă, însă, se temeau De furia norodului, Vrăjit de-nvățătura Lui.

Marcu 4:16

Acea sămânță dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul; vesel L-a primit,

Ioan 5:35

Ioan era lumina trează, Care, puternic, luminează, Iar voi, cu toți, ați vrut să fiți, De-a lui lumină-nveseliți.

Fapte 2:12

Toți se înghesuiau să-i vadă Și nu știau ce să mai creadă. Unii, pe alții, se priveau, Nedumeriți, și se-ntrebau: „Ce-nseamnă asta, fraților?”

Fapte 5:24

Când aste vorbe-au auzit, Și căpitanul Templului Și preoții norodului, S-au privit lung și au rămas Înmărmuriți și fără glas. Despre apostoli, nu știau Ce să mai creadă și-ncercau Să vadă ce fel de urmări Avea-vor aste întâmplări.