Marcu 5:43 - Biblia în versuri 2014

⁴³ Iisus, atunci, le-a poruncit, Cu strășnicie, să vegheze, Taina-nvierii să păstreze, Să nu mai afle nimenea, Iar fetei, hrană, să îi dea.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴³ Isus le-a poruncit de mai multe ori să nu știe nimeni despre aceasta și a spus să i se dea fetiței să mănânce.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴³ Isus le-a cerut în mod categoric să nu știe nimeni ce s-a întâmplat; și a mai cerut ca fetița să fie hrănită.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴³ El le-a poruncit cu insistență ca nimeni să nu afle aceasta și le-a spus să i se dea să mănânce.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴³ Şi le-a poruncit straşnic ca nimeni să nu afle acest lucru, apoi le-a zis să-i dea fetiţei să mănânce.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴³ Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mâncare fetiței.

Marcu 5:43 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Matei 17:9

Când de pe munte-au revenit, Iisus, aste porunci, le-a dat: „Să nu spuneți ce s-a-ntâmplat! Nu povestiți vedenia, Până când nu va învia, Din morți, iar, Fiul omului.”

Matei 8:4

Apoi, i-a zis, leprosului: „Du-te! Să nu spui nimănui, Ci preotul, doar, să te vadă; Apoi, grăbește-te de adă Darul, de Moise, rânduit, Spre mărturie-a fi jertfit.”

Matei 9:30

Atunci, ochii li s-au deschis, Iar El le-a poruncit și-a zis: „Să nu mai spuneți nimănui!”

Marcu 1:43

Apoi, Iisus i-a poruncit:

Marcu 3:12

Dar El le poruncea, mereu, Să nu Îl facă cunoscut, Căci nu voia a fi știut.

Marcu 5:42

Îndată-n trupu-acela mic, Viața s-a-ntors, la vorba Lui, Și-astfel, fiica fruntașului, Dintre cei morți, a înviat. Ușor, din pat, s-a ridicat, Căci doisprezece ani avea. Toți cei prezenți priveau la ea, Uimiți de ce s-a săvârșit.

Marcu 7:36

Iisus îi zise, omului, Să nu mai spună nimănui, În ce fel s-a tămăduit. Însă, cu cât era oprit, Omul – sau cei ce l-au adus – Cu-atât mai mult, la toți, au spus.

Marcu 9:9

Au coborât, iar celor trei, Iisus le-a zis, ca nu cumva, Să spună iar, la cineva, Tot ceea ce s-a întâmplat, Până când fi-va ridicat, Din moarte, Fiul omului.

Luca 24:30

Intrară împreună-n casă, Iar după ce au stat la masă, Iisus luă o pâine mare, Rosti o binecuvântare, A frânt-o în bucăți apoi, Și-a dăruit-o celor doi.

Luca 5:14

Apoi, Iisus i-a poruncit Să tacă. „Du-te, negreșit” – I-a mai spus El – „ca să te vadă Doar preotul, iar apoi, adă Darul, de Moise, rânduit, Fiindcă fost-ai curățit; Căci pentru ei, de mărturie, Aceasta trebuie să fie.”

Luca 8:56

Aceștia-nmărmuriți erau Și, ochilor, abia-și credeau. Iisus le zise ce să facă Și-apoi, le-a poruncit să tacă, Să nu mai spună ce-au văzut, Ca să nu-L facă cunoscut.

Ioan 5:41

Nu vreau a strânge, pentru Mine, Slava, ce de la oameni, vine.

Fapte 10:41

Dar nu întreg norodului, Ci nouă, martorilor Lui, Care-am băut și am mâncat Cu El, după ce a-nviat. Pe noi, ‘nainte, Dumnezeu, Martori, ne-alese-a-I fi mereu.