Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Marcu 5:24 - Biblia în versuri 2014

24 Iisus, spre casă, l-a-nsoțit. O gloată mare a pornit,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

24 Isus a plecat împreună cu el. O mare mulțime de oameni Îl urma și se îmbulzea în jurul Lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Isus a plecat împreună cu el; iar mulțimea de oameni din jurul Lui produsese aglomerație.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Și a plecat cu el. O mare mulțime îl urma și îl îmbulzea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 Şi Iisus a mers cu el. Mulţimea mare Îl urma şi Îl îmbulzea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Marcu 5:24
12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iisus, în casă, a intrat; Lumea, din nou, s-a adunat Și a-nceput să-L îmbulzească, De nu putea nici să prânzească.


„Trage să moară fiica mea. Tu, să o vindeci, ai putea. Te rog, acum, stăruitor, Măritule Învățător, Să vii și, mâna, să-Ți așezi, Pe ea, ca să o-nviorezi, Iar boala să o părăsească, Din nou să poată să trăiască!”


Pe urma lor. Cu ei, mergea Și o femeie, ce avea O scurgere de sânge, care


Discipolii I-au spus: „Vezi bine, Că toți Te-mping, iar Tu-ntrebi: „Cine Atinsu-s-a, de haina Mea?”


Pe când noroadele veneau, Și-n jur, grămadă, se strângeau, Iisus a zis: „Un semn vrea iar, Neamul acesta viclean, dar, Semnul ce-o să-l primească nu-i, Decât cel al prorocului


În vremea ‘ceea, mulți s-au dus, Ca să Îl vadă, pe Iisus. Atât de mulți se îmbulzeau În juru-I, încât se călcau, Unii pe alții, în picioare. Văzând acea mulțime mare, El zise ucenicilor: „Întâi, de-a Fariseilor Plămadă – de-al lor aluat – Să vă feriți, neîncetat. Fățărnicia e acea Plămadă – vă feriți de ea!


Și, un prilej bun, căuta, Ca pe Iisus, să-L vadă; dar, Truda-i fusese în zadar, Căci, de statură, era mic Și nu putea vedea nimic, Din pricina mulțimii, care Se adunase-n număr mare.


Iisus, de ei, S-a îndurat Și, împreună, au plecat Spre casele sutașului. Se-apropiau de casa lui, Când cineva, de el, trimis, La Domnul mers-a și I-a zis: „Doamne, nu Te mai osteni” – Spune sutașul – „de-a veni, La mine, căci eu nu sunt vrednic Să-mi intri-n casă. Un nevrednic


Acasă, căci avea o fată, De doișpe ani. Biata fecioară, Bolnavă greu, trăgea să moară. Pe drum, Iisus era-mbulzit, De oamenii care-au venit


Iisus S-a-ntors și a zis: „Cine E cel ce s-a atins, de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce-L însoțeau, Răspunseră: „Neîncetat, De gloată, ești înconjurat, Și-acuma, Tu mai întrebi, „Cine E cel ce s-a atins de Mine?”


Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ