Marcu 4:39 - Biblia în versuri 2014

³⁹ Învățătorul S-a sculat Și vânturile le-a certat, Iar mării, aspru, i-a vorbit: „Taci! Fără gură!” S-au oprit – Îndată – valuri, vântul tare, Coborând liniștea, pe mare.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³⁹ Atunci El, ridicându-Se, a mustrat vântul și a zis mării: ‒ Taci! Liniștește-te! Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁹ El S-a trezit; și ridicându-Se, a certat vântul și a zis mării: „Încetează! Liniștește-te!” Vântul și-a oprit intensitatea și s-a făcut o liniște totală.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁹ Ridicându-se, a mustrat vântul și a spus mării: „Potolește-te! Taci!”. Și vântul s-a calmat și s-a făcut liniște mare.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁹ Iar El, ridicându-se, a certat vântul şi i-a zis mării: „Taci, potoleşte-te!” Şi vântul a încetat şi s-a făcut linişte adâncă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁹ El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare.

Marcu 4:39 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 38:11

Când i-am vorbit, unde-ai fost oare, Spunându-i „Pân’ aici să vii! De-aici n-ai să mai treci, să știi! Aicea vreau să îți oprești Mândrele valuri!”? De când ești

Psalmi 107:29

Domnul, furtuna, a oprit Și valurile-a potolit.

Psalmi 148:8

Zăpadă, grindină și foc, Ceață și vânturi – la un loc – Laudă dați-I Domnului, Când împliniți porunca Lui!

Psalmi 29:10

Pe al Său scaun de domnie, Domnul ședea – din veșnicie – În vremea care s-a pornit Potopul ce a înghițit Întreg pământul. Dumnezeu Are a-mpărăți mereu, Pe al Său scaun de domnie.

Psalmi 65:7

El potolește-n largul zării Urletul mânios al mării, Oprește valul mărilor Și zarvele popoarelor.

Psalmi 89:9

Tu îmblânzești mânia mării. Când își ridică-n largul zării Valuri furioase, Tu vorbești Cu ele și le potolești.

Exodul 14:16

Să-ntinzi toiagul către mare, Și-atuncea ai să vezi că are Să se despice imediat Și ai să treci – ca pe uscat – Poporul, dincolo de ea.

Exodul 14:22

Încât poporul a pășit, Prin albie, ca pe uscat. Israel a înaintat, În timp ce apele-l vegheau, Căci ca un zid se înălțau, La dreapta și la stânga lui.

Proverbe 8:29

Când mării – cea de sine plină – Hotar apelor ei i-a pus – Și să nu-l calce El i-a spus – Pământul când l-a-ntemeiat,

Ieremia 5:22

Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.

Plângerile 3:31

Pentru că Domnul – să se știe – Nu leapădă pentru vecie.

Nahum 1:4

El mustră marea și-o usucă, Face ca apa să se ducă Din râuri și le seacă-astfel. Basanul și-ntregul Carmel Tânjesc, iar floarea cea vestită – Cea din Liban – e veștejită.

Matei 8:26

„De ce vă temeți în zadar, Voi, puțin credincioșilor?” – Le-a zis El, ucenicilor. După aceea S-a sculat, Vânturi și mare a certat, Încât apa s-a potolit Și liniștea s-a-nstăpânit.

Marcu 4:38

Corabia. El sta culcat, La cârmă, unde-a adormit. Când ucenicii L-au trezit,

Marcu 9:25

Când toți veniră-n jurul Său, Iisus mustră acel duh rău: „Duh mut și surd, ieși, imediat, Afară, din acest băiat!”

Luca 4:35

Iisus, pe-acel duh, l-a certat, Spunând: „Să taci și, imediat, Ieși, din acest nenorocit!” Dracul, atunci, l-a tăvălit, Pe bietul om, în adunare, Speriindu-i pe toți, după care, S-a depărtat de trupul său, Fără a-i face nici un rău.

Luca 4:39

Pe loc, a fost înzdrăvenită, Când S-a apropiat Iisus Și, mâna, peste ea, Și-a pus. Apoi, femeia a venit Și-a început de le-a slujit.

Luca 8:24

Iisus dormea, netulburat; Discipolii L-au deșteptat Strigând speriați: „Doamne, pierim! Ne înghit apele! Murim!” Iisus, atunci, S-a ridicat, Valuri și vânturi a certat, Încât, toate s-au potolit Iar liniștea s-a-nstăpânit.