Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Marcu 4:38 - Biblia în versuri 2014

38 Corabia. El sta culcat, La cârmă, unde-a adormit. Când ucenicii L-au trezit,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

38 Isus era în partea din spate a bărcii, dormind pe o pernă. Ei L-au trezit și I-au spus: ‒ Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

38 Isus dormea cu capul pe o pernă în partea din spate a bărcii. Discipolii L-au trezit zicându-I: „Învățătorule, nu Te interesează ce se întâmplă?! Murim!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit și i-au spus: „Învățătorule, nu-ți pasă că pierim?”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

38 Şi El dormea pe un căpătâi pe partea dinspre cârmă a corăbiei. L-au sculat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

38 Și El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Marcu 4:38
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Din cerul Tău, Tu să privești Către pământ, ca să zărești Al Tău locaș sfânt și slăvit. Dar unde s-o fi risipit Râvna care cu Tine sta Și-asemenea puterea Ta? Al inimii Tale fior, Cu șirul îndurărilor Nenumărate, de la Tine, Nu se arată, pentru mine.


După prăpădu-acesta mare, Te vei opri Tu, Doamne, oare? Are să tacă gura Ta Și, mult, nu Te vei întrista?”


Degeaba-s strigătele mele. Zadarnic Îi cer ajutor, Căci El este nepăsător Și nu primește ruga mea.


Irodiani, ei au trimis – Cu ucenicii lor – și-au zis: „Învățătorule, venim La Tine, pentru că noi știm Că tot ce spui, e-adevărat. Norodului, i-ai arătat, Prin adevăr, a Domnului Cale; la fața omului, Tu, niciodat’, nu Te-ai uitat – De nimenea nu ți-a păsat.


Ai Săi, fiindcă s-au speriat: „Doamne! Pierim! Scoală-Te dar!”


Ca din senin – furtună mare. Vântul iscat-a valuri care Aproape că au înecat


Învățătorul S-a sculat Și vânturile le-a certat, Iar mării, aspru, i-a vorbit: „Taci! Fără gură!” S-au oprit – Îndată – valuri, vântul tare, Coborând liniștea, pe mare.


Iisus dormea, netulburat; Discipolii L-au deșteptat Strigând speriați: „Doamne, pierim! Ne înghit apele! Murim!” Iisus, atunci, S-a ridicat, Valuri și vânturi a certat, Încât, toate s-au potolit Iar liniștea s-a-nstăpânit.


Lângă fântâna ce-o făcuse Iacov, pe-acel ogor, șezuse Iisus, să caute odihnă. Pe când ședea Domnul, în tihnă – Cam pe la ceasu-al șaselea –


De-aceea, El a trebuit Ca să Se fi asemuit Fraților Săi apoi, în toate, Pentru că numai astfel, poate – În legăturile pe care, Cu bunul Dumnezeu, le are – Mereu, a fi – neîndoios – Un preot mare și milos, Vrednic, încredere-arătând, Gata a face orișicând, Pentru norod, o ispășire Pentru orice nelegiuire – Pentru păcatele pe care Al omenirii neam le are.


Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat.


Asupra Lui, s-aruncați voi, Grijile care le aveți, Pentru că El – o să vedeți – Cum că, de voi, se îngrijește Și tot mereu, vă ocrotește.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ