Marcu 4:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Atenție, doresc, acum! Sămânța cea de lângă drum, Sunt toți cei care-au ascultat Cuvântul, dar le-a fost luat, De-ndată ce L-au auzit, De diavolul cari i-a momit.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁵ Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satan și ia Cuvântul semănat în ei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Semințele căzute lângă drum reprezintă pe cei în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine imediat Satan care ia din ei ce s-a semănat din Cuvânt.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Aceștia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamănă cuvântul: când îl ascultă, vine imediat Satana și ia cuvântul semănat în ei.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁵ Iar seminţele de lângă drum sunt cei în care se seamănă cuvântul, dar numai ce îl aud şi îndată vine Satana şi fură cuvântul semănat în ei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Cei înfățișați prin sămânța căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul, dar, după ce l-au auzit, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei.

Marcu 4:15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 19:14

Aflând, Lot n-a mai zăbovit – Cu ginerii lui a vorbit, Zicându-le: „Sculați-vă! Fugiți iute! Salvați-vă! Cetatea fi-va nimicită! Pedeapsa i-a fost stabilită, De Domnul, pentru ce-a făcut!” Dar ei au râs – nu l-au crezut.

Isaia 53:1

Cine-a crezut vorbele zise? Cine-a crezut ce se vestise? Cine e cel care-a văzut – Cine e cel ce-a cunoscut – Brațul cel tare-al Domnului?

Zaharia 3:1

El (îngerul) mi-a arătat Pe marele preot, chemat Drept Iosua, stând în picioare – Atunci – în fața celui care Era Înger al Domnului, Și pe Satan, în dreapta lui, Voind ca să îl ocărască, Gata fiind să îl pârască.

Matei 13:19

Cuvântul cari o să vorbească De-mpărăția cea Cerească, Dacă de-un om e auzit, Ne-nțelegându-L, negreșit, De diavol, îi va fi luat, Iar omul e asemănat Cu boabele de lângă drum.

Matei 22:5

Nuntașilor nu le-a păsat: Unul, la holde, a plecat, Iar altul, la al său negoț.

Matei 4:10

„Satano, piei!” – Iisus i-a zis – „Căci iată ce mai este scris: „Lui Dumnezeu să Îi slujești, În fața Lui să te smerești Și să te-nchini doar Domnului!”

Marcu 4:14

Iată dar, pilda ce-a însemnat: Cuvântul fost-a semănat, De către-acel semănător, Când a ieșit pe-al său ogor.

Marcu 4:16

Acea sămânță dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul; vesel L-a primit,

Marcu 4:4

Sămânță aruncând grăbit, Câteva boabe-au nimerit Pe drum. Păsări le-au observat Și au venit de le-au mâncat.

Luca 8:12

Semințele ce-au nimerit Mai lângă drum, au zugrăvit Pe cei ce-aud Cuvântul; dar, Aceasta este în zadar, Pentru că diavolu-a venit Și-acel Cuvânt, el le-a răpit, Spre a nu-L crede, să nu-L știe, Ca mântuiți, ei să nu fie.

Fapte 17:32

Despre-nvierea morților, Zâmbiră batjocoritor, Iar unii au răspuns pe dată: „Despre aceasta, altădată, Să vii, și-atunci, o să-ncercăm, Cu-atenție, să te-ascultăm.”

Fapte 5:3

Apostolilor, la picioare. Petru i-a zis, plin de-ntristare: „O, Anania, ce-ai făcut? De ce, Satana ți-a umplut, Inima, ca să minți, acum, Pe Duhul Sfânt? Să spui dar, cum, Prețul acelei moșioare, Tu l-ai ascuns? Nu era, oare,

2 Corinteni 2:11

Ca nu cumva, Satan, apoi, Câștig să aibă, de la noi – Căci știm ceea ce urmărește Și știm ce planuri, el urzește.

2 Tesaloniceni 2:9

Nelegiuitul – peste fire – S-arată prin puterea care Satana-n stăpânire-o are, Cu tot felul de semne mari Și cu minunile, pe cari, Puterile întunecate – Și mincinoase arătate – Le fac, sub ochii omenirii –

Evrei 12:16

Vegheați, necontenit, voi dar, Să nu se afle vreun curvar, Sau om de lume, printre voi, Precum a fost Esau apoi, Cari, pe-o mâncare, și-a vândut Dreptul de fiu întâi născut.

Evrei 2:1

„Cu-atât mai mult – zic eu apoi – Că trebuie-a ne ține noi, De-aceste lucruri – negreșit – Pe care-acum, le-am auzit, Să nu ajungem – iubiți frați – De ele-a fi îndepărtați.

1 Petru 5:8

Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.

Revelația 12:9

Astfel, balaurul cel mare – Șarpele din vechime, care, Satan și Diavol e chemat, Acela care a-nșelat Întreaga lume – s-a trezit, Că, pe pământ, e azvârlit. Zvârliți au fost, de-asemenea, Și îngerii ce îi avea.

Revelația 20:10

Iar diavolul cari i-a-nșelat, A fost, pe dată, aruncat, În iazul cel de foc, în care, Pucioasă e, unde își are Fiara un loc – neîndoios – Și cu prorocul mincinos. Acolo, fi-vor chinuiți Și au să fie-n veci munciți.

Revelația 20:7

După ce mia anilor Va trece – la sfârșitul lor – Satana fi-va dezlegat