Marcu 2:2 - Biblia în versuri 2014

² Când în mulțime s-a zvonit Că El S-a-ntors, au năvălit Locuitori, cu mic cu mare, Încât umplură locu-n care Ședea Iisus. El i-a privit, Și-apoi, Cuvântul, le-a vestit.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² s-au adunat atât de mulți oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în fața ușii. Isus le vorbea din Cuvânt.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² și s-au strâns imediat atât de mulți oameni, încât nu îi putea cuprinde locul din fața ușii. El predica, proclamând Cuvântul Scripturilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Mulți s-au adunat, așa încât nu mai era loc nici înaintea ușii, iar el le vestea cuvântul.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² Şi s-au adunat atât de mulţi, încât nu mai încăpeau nici măcar la uşă, iar El le grăia cuvântul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² și s-au adunat îndată așa de mulți că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea ușii. El le vestea Cuvântul.

Marcu 2:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 40:9

În adunarea Ta cea mare, Vestesc mereu a Ta-ndurare. Nu-mi închid buzele, nu tac. Iar Tu știi Doamne, tot ce fac!

Matei 5:2

Să îl învețe, pe popor, A început Iisus. El zice:

Marcu 1:14

Iisus, când vestea a aflat, Cum că Ioan e-ntemnițat, Spre Galileea a pornit Și Evanghelia a vestit.

Marcu 1:33

Iisus privea cetatea toată, Cu mic cu mare, adunată

Marcu 1:37

L-a căutat. Când L-a găsit, I-a spus: „Cu toți Te căutăm.”

Marcu 1:45

Dar omul, cum L-a părăsit, În gura mare, a vestit Tot ceea ce s-a petrecut. Astfel, Iisus n-a mai putut Să mai pătrundă în cetăți – Precum făcuse-n alte dăți – Ci în pustietate sta Și-acolo, lumea-L căuta.

Marcu 2:1

Iisus pleacă din nou la drum, Venind iar la Capernaum.

Marcu 2:13

Iisus, la mare, a ieșit. La El, mulțimea a venit Și-nvățături a căpătat.

Marcu 6:34

Din luntre, ei au debarcat, Norodul i-a întâmpinat. Ca niște oi – fără păstor – Văzându-i, pe Învățător L-a-nvins mila: a vindecat Bolnavi, și-nvățături, a dat.

Luca 12:1

În vremea ‘ceea, mulți s-au dus, Ca să Îl vadă, pe Iisus. Atât de mulți se îmbulzeau În juru-I, încât se călcau, Unii pe alții, în picioare. Văzând acea mulțime mare, El zise ucenicilor: „Întâi, de-a Fariseilor Plămadă – de-al lor aluat – Să vă feriți, neîncetat. Fățărnicia e acea Plămadă – vă feriți de ea!

Luca 5:17

A fost o zi-n care s-a dus Mulțime multă, la Iisus. Erau, atunci, printre acei Ce-L ascultau, și Farisei Și-nvățători ai Legii, care Veniseră din depărtare, Spre-a-L asculta: din Galileea, Ierusalim și din Iudeea. Iisus, de Domnul însoțit, Bolnavii, i-a tămăduit.

Luca 8:1

Iisus, de ucenici urmat, Porni la drum și-a colindat, Prin țară: a venit la sate Și – din cetate, în cetate – La toți pe care-i întâlnea, Vestit-a Evanghelia.

Luca 8:11

Acum dar, pilda, vă dezleg: Semințele acelea sânt Chiar al lui Dumnezeu Cuvânt.

Fapte 11:19

Aceia ce s-au risipit, Atunci când s-a dezlănțuit Prigoana care l-a răpus Pe Ștefan, iată că s-au dus De-ajunseră-n Fenicia, Cipru și Antiohia. Acești-au propovăduit, Mereu, pe unde s-au oprit, Cuvântul, numai la Iudei;

Fapte 14:25

Sosiți în Perga, au vestit Cuvântul și-apoi, au venit, În jos, până-n Atalia.

Fapte 16:6

Fiindcă Duhul i-a oprit Ca să vestească-n Asia Cuvântul, ei, în Frigia Și-n al Galatiei ținut, În mare grabă, au trecut.

Fapte 8:25

Sfârșind de propovăduit Cuvântul Domnului, cei doi Apostoli, s-au întors, apoi, Către Ierusalim, vestind Iar Evanghelia, și vorbind, Mereu, Samaritenilor În satele din drumul lor.

Romani 10:8

Ce zice ea? „Cuvântul vine. Aproape este el, de tine; În gura ta, el viețuiește, În a ta inimă, trăiește.” Cuvântu-acesta, negreșit, Drept al credinței s-a vădit, Iar noi, acum, ne străduim Ca să vi-l propovăduim.

2 Timotei 4:2

Mereu, să propovăduiești Cuvântul și să stăruiești Asupra lui, necontenit, Atât la timpul potrivit, Precum și în orice răstimp Ce nu pare a fi la timp. Mustră și ceartă, cu măsură, Îndeamnă, dă învățătură, Împarte, tuturor, povețe Și le-nsoțește cu blândețe.