Marcu 15:34 - Biblia în versuri 2014

³⁴ Când ceasu-al nouălea s-a dus, Cu glas tare, strigă Iisus – Menit să-nfrunte-ai vremii ani – „O, Eloi! Lama Sabactani!” Aceasta-nseamnă, tălmăcit, „Doamne, de ce M-ai părăsit?”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³⁴ La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁴ apoi Isus a strigat cu voce tare: „Eli, Eli, lama sabactani?!”, cuvinte care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai abandonat?!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁴ La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Eloí, Eloí, lemá sabahtáni?”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁴ Iar în ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas puternic: „Eloi, Eloi, lema sabahtani?” care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁴ Și în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, Lama Sabactani?”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Marcu 15:34 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 22:1

O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?

Psalmi 27:9

Nu îmi ascunde Fața Ta, Și nici nu Te îndepărta De robul Tău, plin de mânie! Căci Tu ești Doamne, pe vecie, Sprijinul meu, în toate cele, Tu, Domnul mântuirii mele!

Psalmi 42:9

De-aceea, Lui, cari se vădea Precum că este Stânca mea, Vreau să Îi pun o întrebare: „De ce mă uiți acuma, oare? De ce să umblu întristat, De toți dușmanii apăsat?”

Psalmi 71:11

Zicându-și: „Iată, negreșit Că Dumnezeu l-a părăsit! Să-l înhățăm, căci nimenea, Scăpare, nu o să-i mai dea!”

Isaia 41:17

Cei care sunt nenorociți, Precum și cei ce sunt lipsiți, Caută apă ca să bea, Însă nu au parte de ea. Chiar și-a lor limbă s-a uscat, De setea ce i-a încercat. Eu, Domnul, îi voi asculta Și ne-ncetat cu ei voi sta, Căci Eu, Domnul lui Israel, Nu îi voi părăsi, defel.

Plângerile 1:12

„Priviți-mă acuma, bine, Voi ce-ați trecut pe lângă mine Și spuneți de, asemenea, E vreo durere, cu a mea, Cu cea pe cari o sufăr eu, Căci sunt lovit de Domnul meu Și-ajuns sunt de a Lui urgie, În zilele Lui de mânie!

Plângerile 5:20

De ce dar, să ne uiți apoi, În vecii vecilor, pe noi? Și pentru ce să Îți dorești, Mult timp, ca să ne părăsești?

Daniel 9:21

Pe când nu am sfârșit a spune, Încă, întreaga-mi rugăciune, Într-un zbor iute a venit Omul care-i Gavril numit. Pe-acesta, eu l-am cunoscut Din visul pe cari l-am avut Mai înainte. El a-ntins Mâna atunci, și m-a atins În clipa-n care se arată, Jertfa de seară a fi dată.

Matei 27:45

De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, O beznă grea s-a pogorât; Sub al ei văl, a zăvorât Țara și toți oamenii ei.

Matei 27:46

În ceasu-al nouălea, acei, Care lângă Iisus erau – Soldați, sau cei care treceau Pe-acolo, doar din întâmplare – Îl auziră strigând tare, Parcă să-nfrunte-ai vremii ani: „O, Eli Lama Sabactani!” Cuvintele care s-au spus, Pe cruce, de către Iisus – În al durerilor ceas greu – Înseamnă: „Dumnezeul Meu, Oare, de ce M-ai părăsit?”

Marcu 15:25

La ceasu-al treilea, a fost dus, Pe deal, de către-ostași, Iisus.

Marcu 15:35

Unii, din cei care stăteau, Acolo și, la El, priveau, Au zis: „Dar asta, ce să fie?! Sigur, îl strigă pe Ilie!”

Luca 23:44

De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, Un întuneric a venit Și, țara, a învăluit.

Luca 23:46

Iisus, atuncea, a strigat: „Tată! Primește Duhul Meu! În a Ta mână, Îl las Eu!” După ce astfel a strigat, Domnul Iisus, Duhul, Și-a dat.

Fapte 10:3

Cam pe la ceasu-al nouălea, Pe când Corneliu se găsea În rugăciune adâncit, În viziune, lămurit, Văzu îngerul Domnului Intrând în odăița lui.

Evrei 5:7

El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –