Marcu 14:36 - Biblia în versuri 2014

³⁶ În urmă, „Ava” a rostit – „Tată” înseamnă tălmăcit – „La Tine, toate-s cu putință! Ascultă dar, a Mea dorință, Și-ndepărtează ăst pahar, De Mine – de Ți-e voia – dar, Nu vrerea-Mi vreau să izbândească, Ci voia Ta să se-mplinească!”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³⁶ El zicea: „Abba, Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁶ Concret, El zicea: „Ava (adică: Tată), Mă adresez Ție, Căruia toate lucrurile Îi sunt posibile: Te rog să iei din fața Mea acest «pahar»! Totuși, accept până la urmă ce vei decide Tu, chiar dacă dorința Ta nu va fi asemănătoare cu a Mea.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁶ zicând: „Abbá, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce [vrei] tu”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁶ El zicea: „Părinte, Avva, toate îţi sunt cu putinţă. Îndepărtează paharul acesta de la Mine. Dar să nu fie ceea ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu!”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁶ El zicea: „Ava – adică ‘Tată’ –, Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.”

Marcu 14:36 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 18:14

Te-ntreb: Îmi e, ceva, prea greu? Nu sunt Eu oare, Dumnezeu? Din nou, la anul, am să viu, Iar Sara va avea un fiu.”

Psalmi 40:8

Iată că am venit la Tine, Pentru că voia Ta doresc, Acuma, să o împlinesc! În a mea inimă va sta, Întotdeauna, Legea Ta.

Ieremia 32:27

„Pentru orice făptură, Eu – În veci de veci – sunt Dumnezeu. Din partea Mea, e ceva, oare, Ce ar putea fi de mirare?

Matei 26:39

Apoi, puțin, S-a-ndepărtat, S-a prăbușit și S-a rugat: „Tată, iată a Mea dorință: Te rog, dacă e cu putință, Îndepărtează ăst pahar, Ce Mi-a fost dat, de Mine; dar, Nu vrerea-Mi fie-nfăptuită, Ci voia-Ți, vreau a fi-mplinită.”

Matei 26:42

De ucenici, S-a-ndepărtat Și-a mers, din nou, de S-a rugat, Zicând: „Tată, de nu se poate Să-ndepărtezi relele toate, De Mine – trebuind să iau Acest pahar și să îl beau – Atunci, nu vreau, zădărnicită Să-ți fie voia, ci-mplinită!”

Matei 6:9

De vreți ca să fiți ascultați: „Tată din cer, sfințit să fie Măritu-Ți Nume, pe vecie!

Marcu 10:27

Discipolilor Săi, le-a spus: „La oameni, ce-i cu neputință, La Dumnezeu e cu putință.”

Marcu 10:39

„Putem!”– I-au zis. „Adevărat”– Spuse Iisus – „și voi veți bea Paharul Meu, și veți avea Parte și de al Meu botez, Căci ăsta este al vost’ crez.

Marcu 14:37

El, rugăciunea, Și-a sfârșit Și, la ai Săi, a revenit, Dar ei dormeau. Când i-a văzut, Lui Petru-i zise: „N-ai putut, Să-nlături somnul, de la tine, Un ceas doar, să veghezi, cu Mine?

Ioan 12:27

E tulburat sufletul Meu. Și-acuma, ce voi zice Eu?… Tată al Meu, Mă izbăvește De ceasul ce se pregătește?… Dar pentru-acest ceas, am venit, Pentru-acest ceas, M-am pregătit!

Ioan 18:11

Iisus i-a zis lui Petru-apoi: „Îți pune sabia-napoi, În teacă! Ori crezi că nu vreau, Acest pahar, ca să îl beau, Când Mi-a fost dat de Tatăl Meu? Dar pentru el, venit-am Eu!”

Ioan 4:34

Iisus le-a zis: „A mea mâncare, E să fac voia Celui care Trimisu-M-a, iar Eu voiesc, Lucrarea, să I-o împlinesc.

Ioan 5:30

Așadar, să-nțelegeți bine: Nimic nu fac Eu, de la Mine, Ci judec cum am auzit. Și iată, dreaptă, s-a vădit Că este a Mea judecată, Fiindcă nu cat, niciodată, Să Îmi fac voia – cum am zis – Ci-a Tatălui, cari M-a trimis.”

Galateni 4:6

Iar dacă Tatălui de Sus, Fii Îi suntem, acum v-a pus, În inimi, Duhul Sfânt, pe care, Doar Fiul Său, Iisus, Îl are, Iar Duhu-acesta strigă – iată – „Ava”, ceea ce-nseamnă „Tată!”

Filipeni 2:8

La-nfățișare-a fost găsit, Ca și un om. El S-a smerit Și S-a făcut ascultător, Până la moarte – fraților – Și încă moartea ce-o aduce Doar răstignirea, de pe cruce.

2 Timotei 2:13

Dacă, necredincioși suntem, Pe El, tot credincios, L-avem Pentru că nu o să dorească, Singur, să se tăgăduiască.

Titus 1:2

Pentru nădejdea vieții care Se-arată-a fi nepieritoare – Făgăduită ca să vie Mai înainte de vecie – Și nouă să ne fie dată, De Dumnezeu, cari, niciodată Nu va putea ca să mințească, Ci adevăr doar, să rostească,

Evrei 6:18

Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,