Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Marcu 12:40 - Biblia în versuri 2014

40 Care-nghit casa văduvei. Lungi rugăciuni, ei fac pe stradă, Numai ca lumea să îi vadă. Dar toate, au să le plătească: Mare osândă-au să primească!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

40 Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

40 Ei sunt cu atât mai vinovați și vor fi cu atât mai sever condamnați, cu cât fac în mod ipocrit rugăciuni lungi în public, dar pe de altă parte abuzează de casele văduvelor.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

40 Ei devorează avutul văduvelor și se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

40 Ei secătuiesc casele văduvelor şi se roagă îndelung de ochii lumii. Aceştia vor primi mult mai multă pedeapsă.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

40 casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Marcu 12:40
13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iată că toți aceia cari, În al tău mijloc sunt mai mari, Fără-ncetare uneltesc, Căci sufletele, ei voiesc Să le înghită. Sunt la fel, Precum este leul acel Care, răcnind, a sfâșiat Prada. Căci ei au adunat Mari bogății; au dobândit Lucruri cari scumpe s-au vădit, Iar numărul văduvelor Crescut-a în mijlocul lor.


Dacă poftesc la un ogor, Îndată pun mâna pe el. De vor o casă, fac la fel. Nu stau pe gânduri: o răpesc, Pentru că ei îl asupresc Pe om; asemeni casa lui Și moștenirea omului.


„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.


Aflați dar, de asemenea, Că vai va fi de Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care mâncați văduvelor Casa, și-n văzul tuturor – Spre-a fi crezuți că sunteți buni – Faceți pioase rugăciuni. De-aceea, a voastră osândă, Mai mare e, și stă la pândă.


Pui de năpârci! Șerpi ce sunteți! Cum credeți, oare, că puteți Scăpa de-a gheenei vâltoare, Deci de pedeapsa viitoare?


„Când vă rugați, să nu vorbiți Prea mult; să nu bolborosiți Aceleași vorbe ca și cei Care-s păgâni; căci numai ei Gândesc că rugile-s primite, De-s multe vorbele rostite.


În sinagogi și la ospețe, De-s invitați sau de sunt duși, Pe locurile dintâi, puși, Doresc să fie. Ei sunt cei


Tot cărturarii sunt acei Care-nghit casa văduvei; De-ai lumii ochi, lungi rugăciuni, Rostesc, voind să pară buni. Vă spun dar, că a lor osândă E mare, și că stă la pândă.”


Când vă robește cineva, Dacă, „mâncați”, sunteți, cumva, Sau dacă cineva, apoi, Va pune mâinile pe voi, Dacă, de sus, sunteți priviți, Ori, în obraz, sunteți loviți, Voi trebuie – dragii mei frați – Necontenit, ca să răbdați.


Unii, prin case, reușesc Ca să se vâre, și momesc Femei ușoare, încărcate De multe pofte și păcate,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ