Luca 4:32 - Biblia în versuri 2014

³² Uimiți erau, peste măsură, De marea Lui învățătură, Toți cei ce-n Templu, se găseau Și vorbele Îi ascultau.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³² Ei erau uimiți de învățătura Lui, deoarece cuvântul Lui avea autoritate.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³² Ei erau foarte surprinși de faptul că îi învăța cu o autoritate remarcabilă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³² iar ei erau uimiți de învățătura lui, deoarece cuvântul lui era [spus] cu autoritate.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³² Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui avea putere.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³² Ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că vorbea cu putere.

Luca 4:32 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Marcu 1:22

Toți oamenii uimiți erau, De-nvățătura ce-o primeau, De la Iisus, pentru că El Îi învăța ca și Acel Care stăpân e pe putere. Cu toții fost-au de părere, Că nici un cărturar vreodat’, Asemeni Lui, n-a cuvântat.

Luca 2:47

Toți s-au mirat, ce-nțelepciune, Putea, Acel băiat s-adune.

Luca 4:33

În sinagogă, s-a aflat Un om, cu duhul necurat. Văzându-L, pe Iisus, că vine,

Luca 4:36

Cei cari – acolo – strânși, erau, Cuprinși de spaimă, se-ntrebau: „Ce-nseamnă lucrurile-aceste?! El, cu putere, poruncește, Și vorbele-I sunt ascultate, De duhurile necurate, Căci le-am văzut, cum au ieșit Afară, când le-a poruncit!”

Ioan 6:63

Vă spun dar, să luați aminte, Că duhul, viață, dăruiește, Iar carnea nu vă folosește Chiar la nimic; Cuvântul Meu E duh și viață, tot mereu.

Ioan 7:46

Pe Acel om?!” Aprozi-au spus: „Pe nimeni n-am mai auzit, Vreodat’, ca El, să fi vorbit. Astfel de om, n-am mai văzut.”

2 Corinteni 4:2

Noi lepădat-am, fiecare, Acele meșteșuguri care Sunt rușinoase – negreșit – Și cari, ascunse, s-au vădit; Cu vicleșug, noi nu umblăm, Căci nu voim ca să stricăm, Cumva, Acel Cuvânt, pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Ci doar, prin adevăr, apoi, Vrednici ajuns-am a fi noi, Ca să putem, primiți, să fim, De orice cuget, când vorbim – În orice loc și orișicui – Șezând în fața Domnului.

1 Tesaloniceni 1:5

Într-adevăr, când am venit Și, Evanghelia, v-am vestit, Voi ați văzut precum că ea Nu doar prin vorbe se vestea, Ci de Duh Sfânt era-nsoțită, De o tărie negrăită Și de o mare îndrăzneală. Știți bine – fără îndoială – Că-n felu-acesta, am fost noi, Din dragoste doar, pentru voi.

Titus 2:15

Aceste lucruri, le vestește, Cu-nțelepciune sfătuiește Și mustră-atuncea când se cere, Pe fiecare, cu putere; Și nimenea să nu-ndrăznească Apoi, să te disprețuiască.”