Levitic 9:24 - Biblia în versuri 201424 Un foc, atuncea, a ieșit – Chiar de la Domnul – și-a-nghițit Grăsimile de pe altar Și jertfa de pe al său jar. Întreg poporul a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și a scos – plin de veselie – Mari chiote de bucurie; Jos, la pământ, s-a aruncat Cu fața, și s-a închinat. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească24 Un foc a ieșit dinaintea Domnului și a mistuit arderea-de-tot și grăsimea de pe altar. Tot poporul a văzut lucrul acesta, a strigat de bucurie și s-a aruncat cu fața la pământ. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201824 A ieșit un foc de la Iahve și a consumat atât animalul oferit pentru arderea integrală, cât și grăsimea de pe altar. Tot poporul a văzut acest lucru, a strigat de bucurie și a căzut cu fața întoarsă spre pământ. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202024 Și a ieșit un foc dinaintea Domnului și a mistuit pe altar arderea de tot și grăsimea. Și tot poporul a văzut; au scos strigăte de bucurie și s-au aruncat cu fața la pământ. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu24 Un foc a ieșit dinaintea Domnului și a mistuit pe altar arderea-de-tot și grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie și s-au aruncat cu fața la pământ. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193124 Și a ieșit foc dinaintea Domnului și a mistuit pe altar arderea de tot și grăsimile. Și tot poporul a văzut, și au strigat de bucurie și au căzut pe fețele lor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Levitic 9:24
24 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
În urmă, pe ogorul lui, Pentru cinstirea Domnului, El, un altar, a ridicat Pe care-apoi, jertfe, I-a dat. Acestea au avut menire De jertfe pentru mulțumire, Iar ele, date se socot, Că fost-au ardere de tot. David, pe Domnul, L-a chemat, Iar El, din cer, răspuns i-a dat, Prin focul cere a venit Peste altar și-a mistuit Jertfele de deasupra lui.
Cântau și-L preamăreau mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu, Zicând astfel: „Domnul e mare, E bun și plin de îndurare, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Întreg poporul adunat, Pe Dumnezeu, L-a lăudat Și era plin de bucurie, Că se pusese temelie, Din nou, la Casa cea pe care, Domnu-n Ierusalim o are.
Făpturile acolo-aflate, Cari patru-n număr sunt, de toate, Precum și toți bătrâni-acei, Cari douăzeci și patru-s ei, Jos, la pământ, s-au aruncat, În fața Mielului, de-ndat’, Ținând, în mână, alăute Și-având potirele umplute, Doar cu tămâie, căci în ele – Deci în potirele acele – Sunt rugăciunile ținute, Care, de sfinți, au fost făcute. Potirele acestea toate, Numai din aur sunt lucrate.
Nevasta zise: „De-ar fi vrut Domnul, de mult ar fi putut Să ne omoare. Negreșit, Atuncea El n-ar fi primit, Din mâna noastră, darul care A fost adus pentru mâncare, Precum nici arderea de tot. De-asemenea, eu mai socot Că Domnul nu ne-ar fi vorbit Și nici nu am fi reușit, Aceste lucruri să le știm, Dacă voia ca să pierim.”
ကြော်ငြာတွေ