Levitic 6:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ „Al întâlnirii”. Orișicine Este acela care vine Și-atinge carnea, negreșit Că, prin aceasta, e sfințit. Atunci când întâmpla-se-va – Din sângele jertfei – cumva, Stropi să ajungă pe veșmânt, Spălat să fie-ntr-un loc sfânt;

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁷ Orice se atinge de carnea jertfei va fi sfânt. Dacă va sări sânge pe veșmânt, locul stropit să fie spălat într-un loc sfânt.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ Oricine se atinge de carnea sacrificiului, va fi sfințit. Dacă va sări sânge pe haină, locul stropit să fie spălat într-un loc sfânt.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veșmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁷ Orice se va atinge de carnea ei să fie sfânt; și dacă se va stropi din sângele ei pe vreo haină, partea stropită s‐o speli într‐un loc sfânt.

Levitic 6:27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Exodul 29:37

În șapte zile așadar, Faci ispășiri pentru altar Și îl sfințești, necontenit, Ca el să fie prea sfințit. Sfințit va fi atuncea dar, Cel ce se-atinge de altar.”

Exodul 30:29

Aceste lucruri, dator ești, Cu untdelemn să le sfințești Și-astfel, prea sfinte, au să fie. Atunci, oricine va să vie Și-o să le-atingă, negreșit, Are a fi, pe loc, sfințit.

Езекиел 44:19

Atunci când au să iasă iară, În curtea cea de dinafară, Ca să se ducă la popor, Vor lepăda hainele lor – Cu care îmbrăcați ei sânt La slujbă în Locașul sfânt – Și în odăile pe care Sfântul Locaș al Meu le are, Au să le-așeze. Vor putea Ca alte straie să își ia, Mai înainte să pășească Afară, ca să nu sfințească Întreg poporul adunat, Cu straiele ce le-au purtat.

Levitic 11:32

Orișice lucru, peste care Pică ceva – din întâmplare – Desprins din hoiturile lor – Din hoitul târâtoarelor – Are să fie necurat, Ori peste ce va fi picat: Vase de lemn, haine curate – Din piele sau din sac lucrate – Sau orișice alt lucru care E bun de întrebuințare Pentru ceva. Aceste toate Vor fi, în apă, așezate, Unde vor trebui să stea, Pân’ înserarea va cădea. Doar după ce s-a înserat, Lucrul acel va fi curat.

Levitic 6:18

Toată suflarea o să vină – Adică are să poftească Doar cei de parte bărbătească, Deci toți acei pe care-i știi Că sunt, ai lui Aron, copii – Și vor mânca din jertfa dată. Această lege, arătată, Voiesc acuma, să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care, o veți ține voi Și toți urmașii voștri-apoi. Ea e o lege privitoare La darurile de mâncare Cari, Domnului, sunt dăruite Și cari, de foc, sunt mistuite. Cine se-atinge, negreșit, De ele, are-a fi sfințit.”

Levitic 7:19

Carnea ce s-a atins, cumva – Din întâmplare – de ceva Ce se vădește necurat, Nu mai e bună de mâncat. Carnea aceasta, necurată, În foc trebuie aruncată. Carne-a mânca, este lăsat Doar omul care e curat.

Hagai 2:12

„Dacă în poala hainei sale, Găsit-a cineva, cu cale, A pune-o parte anumită Din carnea ce a fost sfințită, Și dacă întâmpla-se-va Ca al său strai, apoi, cumva – Întâmplător sau înadins – De-o pâine se va fi atins, De untdelemn, vin, ori mâncare, Sau de bucate fierte, oare, Aceste lucruri amintite, Nu au să fie-apoi sfințite?” Hagai atuncea a făcut Așa precum i s-a cerut. Pe preoți, ei i-a întrebat, Iar ei, „Nu!”, ziseră de-ndat’.

Matei 14:36

Mulți, dintre cei care erau Bolnavi, atât doar Îl rugau, Să-i lase, haina, să-I atingă Și astfel, boala să-și învingă. Cei care s-au apropiat, De haina Lui, s-au vindecat.

Matei 9:21

De doisprezece ani, avea O scurgere de sânge. Ea Crezuse că de-I va atinge, Doar haina, boala-i se va stinge.

2 Corinteni 7:1

„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”

2 Corinteni 7:11

Căci uite – după cum văd eu – Tristețea, de la Dumnezeu, A scuturat a voastră fire. Și ce mai dezvinovățire! Ce frământare a trezit! Ce frică mare v-a lovit! Și iată ce dorință-aprinsă, Precum și-o râvnă neînvinsă! Și ce pedeapsă, mai apoi! În toate, arătat-ați voi, Că, în astă privință, stați, În fața Domnului, curați.