Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 6:22 - Biblia în versuri 2014

22 Iar preotul – care, cum știi, E dintre-ai lui Aron copii, Și va fi uns, în locul lui – S-aducă darul, Domnului. Această lege, să se știe Că, veșnică, are să fie! Deci ars trebuie acest dar, În întregime, pe altar.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

22 Preotul care va fi uns în locul lui Aaron, dintre fiii lui, să-l pregătească în felul acesta ca parte cuvenită Domnului printr-o hotărâre veșnică; să fie ars ca jertfă întreagă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Acel preot dintre fiii lui Aaron care va fi uns în locul acestuia, să pregătească darul în acest mod. Aceasta este o poruncă ce va trebui respectată mereu înaintea lui Iahve: să fie ars total.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Orice bărbat care face parte din preoți poate să o mănânce: acesta este un lucru preasfânt.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Preotul dintre fiii lui Aaron care va fi uns în locul lui să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veșnică înaintea Domnului: să fie arsă întreagă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Și preotul dintre fiii lui care va fi uns în locul lui, să‐l facă; este un așezământ în veac: va fi ars tot pentru Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 6:22
13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.


Ei se hrănesc din jertfe date Pentru-ale neamului păcate. Lacomi se-arată, peste fire, Pentru a lui nelegiuire.


Aceasta, vreau ca să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care să o țineți voi Și toți urmași voștri-apoi, În orice loc aveți să fiți Și-oriunde o să locuiți. Cu nici un chip, să nu mâncați Grăsimi, sau sânge să gustați!”


Luat va fi țapul acel Și dus, la Domnul, va fi el. Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâinile sale și-apoi are Să-l junghie, în locul care E pentru arderea de tot. Această jertfă o socot – Așa precum v-am dat de știre – Drept jertfă pentru ispășire.


Când preotu-a păcătuit – Deci tocmai cel care avea Făcută-asuprăi ungerea – Și astfel, vina s-a întins Încât – de ea – a fost cuprins Întreg poporul, să se ducă Și Domnului să Îi aducă Apoi, ca jertfă, un vițel. Fără cusur, să fie el, Pentru că este-a lui menire Drept jertfă pentru ispășire, Ce trebuie-a fi dăruită Pentru greșeala săvârșită.


Când dimineață se va face, Preotul trebuie să-mbrace Izmenele, tunica lui, Ca goliciunea trupului, Cu ele, să și-o învelească, Pentru că o să trebuiască Să strângă dar, cenușa toată, Cari e-n altar, și să o scoată Afar-apoi, din vatra lui. La poalele altarului, Cenușa fi-va lepădată, Pentru că ea e adunată Din focul ce a mistuit Jertfa, cari Mi s-a dăruit.


Să se dezbrace, de veșminte, Să își ia altă-mbrăcăminte, Căci trebuie, afar’, să scoată – Din tabără – cenușa toată; Iar locu-n cari s-a aruncat, Trebuie-a fi un loc curat.


Făina fi-va pregătită Cu untdelemn și-apoi, prăjită, Într-o tigaie. Când se coace, Taie-o-n bucăți și-adu-o-ncoace. Acesta-i darul de mâncare Dat Domnului – un dar, prin care, În fața Lui, va fi făcut, Atuncea, un miros plăcut.


Voiesc să știe fiecare, Precum că darul de mâncare, Pe care preotul l-a dat, Nu va putea a fi mâncat; Ci ars să fie acest dar, În întregime, pe altar.”


Moise, în urmă, a luat Apă, cu care a spălat Ale berbecului picioare Și măruntaie, după care A pus berbecul, tot, pe jar, Ars ca să fie, pe altar. Această jertfă ce-a fost dată, E „ardere de tot” chemată. O jertfă, astfel pregătită, Este de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut. Moise, pe toate, le-a-mplinit, Așa cum Domnu-a poruncit.


De la Berot-Bene-Iacan, Voi ați pornit, în acel an, Și la Mosera v-ați oprit. Aron, acolo, a murit Și-n urmă, fost-a îngropat. Al său fiu, locul, i-a luat; Deci Eliazar – precum se știe – Urmaș i-a fost, la preoție.


Mai mult, acolo se găseau Mulți preoți, căci ei nu puteau A fi pe veci în slujbă-aflați, Fiind de moarte-mpiedicați.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ