15 Adus, când fi-va, înainte – Pentru aducere aminte – Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Cari, întâi, fost-a pregătit Cu untdelemnul dăruit Și cu tămâia ce o are. Darul acesta de mâncare – Cari Domnului I s-a făcut – Este de un miros plăcut.
15 Să ia un pumn din făina aleasă și din uleiul pentru darul de mâncare, cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare și să le ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte de o aromă plăcută Domnului.
15 Să ia un pumn din făina de cea mai bună calitate și din uleiul pentru darul de mâncare, împreună cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare; și să le ardă pe altar ca sacrificiu de comemorare. Acestea vor produce o aromă plăcută lui Iahve.
15 Preotul să ia un pumn din floarea făinii și din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, și s-o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut Domnului.
15 Și să ia din el un pumn, din floarea făinii darului de mâncare și din untdelemnul lui și toată tămâia care este deasupra darului de mâncare și să le ardă pe altar, ca miros plăcut, amintirea sa pentru Domnul.
Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”
Ea, preoților, va fi dată. Aceștia – precum bine știi – Vor fi ai lui Aron copii. Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Care întâi s-a pregătit Cu untdelemn – cum am dorit – Și cu tămâia ce o are. Acesta-i darul din mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
Din daru-acesta de mâncare, Pe care-l dai, preotul are Ca să rețină, mai ‘nainte, Partea de-aducere aminte, Căci astă parte doar – din dar – Trebuie arsă pe altar. Acesta este un dar care E dat ca jertfă de mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.
Aceasta, vreau ca să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care să o țineți voi Și toți urmași voștri-apoi, În orice loc aveți să fiți Și-oriunde o să locuiți. Cu nici un chip, să nu mâncați Grăsimi, sau sânge să gustați!”
„Iată, legea darului care E-adus drept jertfă de mâncare. Ai lui Aron fii, acest dar, Să-l ia, să vină la altar Apoi, cu el – în fața lui – Precum și-n fața Domnului.