Levitic 5:1 - Biblia în versuri 20141 „Când cineva, cari se găsește Sub jurământ, păcătuiește, Căci nu va spune ce-a văzut – Sau ce știe că s-a făcut – Și astfel este vinovat; အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească1 Dacă cineva va păcătui atunci când, deși aude rostirea jurământului în calitate de martor a ceea ce a văzut sau știe, totuși nu declară nimic, va purta pedeapsa pentru nelegiuirea lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20181 Dacă cineva este pus sub jurământ ca martor și poate relata ce a văzut sau ce știe, dar el nu procedează așa, va păcătui și își va suporta pedeapsa. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Când cineva a păcătuit – a ascultat un jurământ ca martor sau a văzut sau a știut și nu a relatat – își va purta vinovăția; အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Când cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui nespunând ce a văzut sau ce știe și va cădea astfel sub vină အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19311 Și dacă va păcătui cineva, auzind glasul unui jurământ, fiind martor, fie că a văzut sau a știut, dacă nu spune, atunci își va purta nelegiuirea. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Vor trebui – ca jurământ – În Numele Domnului Sfânt, Să facă părțile; iar cel Care-n păstrare-avea la el Vita sau dobitocul care A fost furat – și nu-l mai are – Va face o mărturisire Cum că el n-are nici o știre De ceea ce s-a întâmplat Și că este nevinovat, Căci n-a pus mâna ca să ia Ceea ce nu-i aparținea. Stăpânul dobitocului, Primi-va jurământul lui, Iar el nu va mai trebui, Vita, de a-i înlocui.
Dacă un om a îndrăznit, Pe sora lui ca să o ia – Pe fata pe cari o avea Ori mama sa, ori tatăl său – Va săvârși un lucru rău. Dacă rușinea-i va vedea – Și dacă ea, de-asemenea, Îi va vedea rușinea lui – Atuncea, fapta omului Este o mare mișelie. De-aceea, nimicit să fie, Din mijlocul poporului. El, goliciunea sorei lui, A dezvelit-o și-a călcat Poruncile pe cari le-am dat. Pentru păcatul săvârșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.
„Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să greșească cineva Și face vreo nelegiuire, Păcătuind fără de știre – Adică fără voia lui – Față de lucrul Domnului – Față de lucruri ce-I sunt date Și care I-au fost închinate – Să dea, pentru păcatul lui, Jertfă de vină, Domnului. Cu un berbece, el să vină, Să îl dea jertfă pentru vină. Berbecele să ți-l dea ție – Fără cusur, voiesc să fie – Iar tu ai să îl prețuiești Și drept măsură, folosești Doar siclul de argint pe care Numai locașul sfânt îl are.
Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să mănânce cineva, A treia zi, din jertfa lui, Pe care-a dat-o Domnului, Ca jertfă pentru mulțumire, Omul acel, să aibă știre, Că jertfa nu-i va fi primită Și nici dorința împlinită; Căci ceea ce înfăptuiește, O urâciune se vădește. Oricine va mânca, din ea, De-asemeni, vină, va avea.
Când cineva nu o să fie Aflat într-o călătorie – Și nici nu se va fi-ntâmplat Că acel om e necurat – Și totuși, nu a prăznuit Paștele, fi-va nimicit. Deci dacă el nu și-a adus Darul – așa precum v-am spus – La vreme-n cinstea Domnului, Atunci, pentru păcatul lui, Omul acela – negreșit – Are să fie pedepsit.
El, mamei sale, i-a vorbit: „Vreau ca să afli – negreșit – Cum că argintul adunat – Argintul ce ți-a fost luat, Cel pentru care, am văzut, Ce mari necazuri ai avut – Pus la păstrare e, la mine. El cântărea – țin minte bine – O mie-o sută sicli dar. Să-l iei în stăpânire iar, Pentru că eu te-am auzit Cum blestemai, necontenit.” Îndată, maică-sa a spus: „De Dumnezeul Cel de Sus, Să fie binecuvântat Feciorul meu, neîncetat!”