Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 27:30 - Biblia în versuri 2014

30 „Să știți că orice zeciuială Ce-i din pământ, fără-ndoială, Trebuie-a fi a Domnului: Din roadele pământului, Din rodul pomilor luată, Lui Dumnezeu Îi e-nchinată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

30 Toate zeciuielile din pământ, fie din sămânța pământului, fie din rodul pomilor, sunt ale Domnului. Ele sunt închinate Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Toate zecimile din plantele care cresc din pământ, indiferent că sunt din sămânța din care a crescut o plantă aproape de pământ sau din fructele pomilor, sunt ale lui Iahve. Ele sunt închinate Lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Orice zeciuială din pământ, din sămânța pământului, din roadele pomilor este a Domnului; este un lucru sfânt pentru Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Și toată zeciuiala pământului din sămânța pământului și din rodul pomilor este a Domnului: este sfântă pentru Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 27:30
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Și binecuvântat să fie Cel Prea Înalt, în veșnicie, Pentru că El te-a ajutat Și pe vrăjmașii tăi i-a dat, Azi, în puterea mâinii tale, După plăcerea voii Sale!” Avram ascultă cu sfială Și-apoi, îi dete zeciuială.


Stâlpul acest – pe care eu, Astăzi, aici l-am ridicat, Spre-a-mi aminti ce am visat – Va fi casa lui Dumnezeu. Plăti-voi zeciuială eu, Din tot ceea ce voi avea – Din ce va fi averea mea.


La vremea roadelor, să dați – Din ceea ce-o să adunați – A cincea parte – vă convine? – Pentru-mpărat. Vă aparține Restul de părți, să vă hrăniți – Cum v-am mai spus – ca să trăiți.”


Iosif, o lege, a făcut, Care prin timp a răzbătut Până la noi. Ea prevedea Ca din recoltă, a cincea Parte-i a Faraonului. Preoții doar, de legea lui, Mereu, adăpostiți erau, Căci de-nlesniri se bucurau.


În ele au pus daruri care Fuseseră pentru mâncare; Și lucruri sfinte-au așezat, Cu zeciuiala ce s-a dat. Cel care-n grijă le avea, Era Levit – Conania – De al său frate însoțit Care, Șimei, era numit.


În acea zi, s-au rânduit Oameni care au trebuit Ca, de cămări, să se-ngrijească. Ei trebuiau ca să păzească Odăile cele în care Se puneau daruri de mâncare, Cele dintâi roade-adunate Cari de ogoare au fost date, Și partea cari – fără-ndoială – Dată era, drept zeciuială. Oameni-aceștia se vădeau A fi cei care adunau Și-acele părți ce-s hotărâte De Lege și sunt hărăzite Soborului preoților Și cetelor Leviților. Iuda se bucura că toți Leviții săi și-ai săi preoți Erau la locul lor, mereu,


Iuda, atunci – fără-ndoială – Aduse-ntreaga zeciuială Din grâu și must – cum se cerea – Și din ulei, de-asemenea.


O încăpere-a gătit el, Pentru-a sa rudă-n locu-acel, În care daruri se puneau, Cari de mâncare se vădeau. De-asemenea, în ea s-a pus Tămâia care s-a adus, Unelte și – fără-ndoială – Acea întreagă zeciuială Cari din ulei fusese dată, Din grâu și must și – totodată – Partea ce fost-a rânduită A fi la preoți dăruită, La ușieri, Leviților, Precum și cântăreților.


Un om care-i făgăduit Că are a-I fi dăruit Lui Dumnezeu – deci închinat – Nu poate fi răscumpărat, Ci trebuie ca să se știe Că, omorât, are să fie.”


Atuncea când vrea cineva Ca să răscumpere ceva Din zeciuială, la ea are Să pună, la răscumpărare, Cincimea care-adăugată Va fi la zeciuiala dată.


Pe scaun. Vai, acelor cari Sunt Farisei și cărturari! Fățarnici ce sunteți! Voi știți Ce zeciuială să plătiți Din izmă, chimen și mărar. Bune-s aceste lucruri, dar E prea puțin ceea ce dați, Când, nefăcute, voi lăsați Lucruri cu mult mai însemnate, Înscrise-n Lege. De uitate Sunt ele, am să îndrăznesc, Din nou, să vi le amintesc: Dreptatea, mila și apoi Credincioșia. Iată, voi, Aceste lucruri să păziți Și nu uitați să le-mpliniți!


Dar vai, de voi, zic, Farisei! Pentru că voi sunteți acei Cari, zeciuială, știți să dați – Din izmă, rută – dar uitați, De dragostea de Dumnezeu Și de dreptate, tot mereu. Acestea trebuiesc făcute, Iar celelalte, nefăcute Nu le lăsați! Vai, Farisei!


Eu nu mă străduiesc în van. De două ori, pe săptămână, Țin posturi. Dau, cu largă mână, Din avuția-mi dobândită. Dau zeciuiala rânduită.”


Iată dar cum o să-l hrăniți: O să-i dați părțile pe care Orice Levit, la voi, le are. Acestea fi-vor însoțite Și de foloasele ieșite După ce se va fi vândut Averea sa, al său avut Ce i-a rămas în stăpânire, De la părinți, ca moștenire.”


„După ce strângi, fără-ndoială, Din roade, a ta zeciuială, Când anul zeciuielii vine – Cari tot al treilea-i pentru tine – Tu să o dai Levitului, De-asemenea orfanului, Precum și văduvelor care Vor fi la tine, în hotare, Pentru-a mânca pe săturate, Toți cari vor fi-n a ta cetate.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ