Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 27:21 - Biblia în versuri 2014

21 Ci Domnului va fi-nchinat, Atuncea când are să vie, Din nou, anul de veselie, În care-al său cumpărător Va părăsi acel ogor. Să-l hărăziți dar, Domnului, Și să îl dați preotului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

21 În Anul de veselie, când terenul va fi restituit, va fi închinat Domnului, ca un teren oferit Lui pe deplin, și va fi proprietatea preotului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 În anul de veselie, atunci când terenul va fi dat înapoi (fostului proprietar), va fi dedicat special lui Iahve ca un pământ al Lui. Astfel, el va fi (de-atunci) proprietatea preotului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Când va ieși [cumpărătorul] din el, în anul jubiliar, câmpul este consacrat Domnului ca parte pentru preot: să fie proprietatea lui!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Și când va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia preotului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Și câmpul, când va ieși în anul de veselie, să fie sfânt pentru Domnul, ca un câmp predat: moșia lui să fie a preotului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 27:21
11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cei care nu îl ascultau Și în trei zile nu veneau, Urmau a fi dezmoșteniți De-averi și-n urmă, izgoniți Din adunarea fraților Robiei și din țara lor, Cum hotărâră toți cei cari, Peste popor erau mai mari Și al bătrânilor sobor.


„Drept hrană a preoților, Sunt darurile de mâncare Ce le aduce fiecare, Sau jertfele ce-s cu menire De vină ori de ispășire, Și tot ce fi-va închinat Lui Dumnezeu și-I va fi dat De Israel, după dorință, Adică prin făgăduință. Toate acestea-s ale lor: Sunt, deci, ale preoților.


Al cincizecilea an, să știți Că trebuie să îl sfințiți. Dați veste, peste-ntreaga fire, Că a venit o slobozire În țară, peste toți acei Cari sunt locuitori ai ei. Anul acela, vreau să fie, Pentru voi, an de veselie. Către moșia ce o are, Se va întoarce fiecare; La ale voastre case-apoi, În acel an, să mergeți voi, Căci i se cere omului Să meargă la familia lui.


Când n-are cum să-l dea-napoi, Lucrul vândut rămâne-apoi, La cel care l-a cumpărat. El trebuie a-l fi păstrat Până când va avea să vie Anul acel de veselie. Abia atuncea, înapoi, Veni-va omul, iar apoi, Cel care-a fost cumpărător Să iasă din al lui ogor.


Cât despre casele din sate, Cari nu se află-n vreo cetate Împrejmuită, ele sânt Privite țarini de pământ, Și-n anul cel de veselie, Răscumpărate, pot să fie.


De nu-și va fi răscumpărat Acel ogor și va fi dat Unui alt om – deci prin vânzare – Pământul – prin răscumpărare – Nicicând, nu va mai fi luat,


Atunci când întâmpla-se-va Că o să vreie cineva Să-și dea ogorul cumpărat, Pentru ca astfel, închinat – Apoi – să fie Domnului – Dar nu e din moșia lui –


Îți spun dar, spre a ta știință: Tot ce e prin făgăduință – În Israel – închinat Mie, Va fi, de-acum, dăruit ție.


Nimic din ce e blestemat Și trebuie a fi dărmat Ca astfel să se nimicească, De mâini să nu ți se lipească, Pentru ca Dumnezeu să fie Întors, de la a Sa mânie Și să se-ndure-apoi, de tine, Să-ți dea iertări, să-ți meargă bine, Să te-nmulțească ne-ncetat, Așa precum El a jurat Părinților, când le-a vorbit,


De-aceea, vreau să aveți știre Că dată e, spre nimicire – Astă cetate – Domnului. De-asemenea, Îi veți da Lui, Tot ce-n cetate se găsește, Tot ce în ea, astăzi, trăiește! Doar pe Rahav, să o cruțați. În viață să îi mai lăsați – Luați aminte! – pe cei care, La ea, și-au căutat scăpare, Pentru că și ea a ascuns Iscoadele, care-au pătruns În Ierihon, și i-a scăpat De cei care i-au căutat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ