Levitic 27:21 - Biblia în versuri 201421 Ci Domnului va fi-nchinat, Atuncea când are să vie, Din nou, anul de veselie, În care-al său cumpărător Va părăsi acel ogor. Să-l hărăziți dar, Domnului, Și să îl dați preotului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească21 În Anul de veselie, când terenul va fi restituit, va fi închinat Domnului, ca un teren oferit Lui pe deplin, și va fi proprietatea preotului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201821 În anul de veselie, atunci când terenul va fi dat înapoi (fostului proprietar), va fi dedicat special lui Iahve ca un pământ al Lui. Astfel, el va fi (de-atunci) proprietatea preotului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202021 Când va ieși [cumpărătorul] din el, în anul jubiliar, câmpul este consacrat Domnului ca parte pentru preot: să fie proprietatea lui! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu21 Și când va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia preotului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193121 Și câmpul, când va ieși în anul de veselie, să fie sfânt pentru Domnul, ca un câmp predat: moșia lui să fie a preotului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Al cincizecilea an, să știți Că trebuie să îl sfințiți. Dați veste, peste-ntreaga fire, Că a venit o slobozire În țară, peste toți acei Cari sunt locuitori ai ei. Anul acela, vreau să fie, Pentru voi, an de veselie. Către moșia ce o are, Se va întoarce fiecare; La ale voastre case-apoi, În acel an, să mergeți voi, Căci i se cere omului Să meargă la familia lui.
Nimic din ce e blestemat Și trebuie a fi dărmat Ca astfel să se nimicească, De mâini să nu ți se lipească, Pentru ca Dumnezeu să fie Întors, de la a Sa mânie Și să se-ndure-apoi, de tine, Să-ți dea iertări, să-ți meargă bine, Să te-nmulțească ne-ncetat, Așa precum El a jurat Părinților, când le-a vorbit,
De-aceea, vreau să aveți știre Că dată e, spre nimicire – Astă cetate – Domnului. De-asemenea, Îi veți da Lui, Tot ce-n cetate se găsește, Tot ce în ea, astăzi, trăiește! Doar pe Rahav, să o cruțați. În viață să îi mai lăsați – Luați aminte! – pe cei care, La ea, și-au căutat scăpare, Pentru că și ea a ascuns Iscoadele, care-au pătruns În Ierihon, și i-a scăpat De cei care i-au căutat.