Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 25:9 - Biblia în versuri 2014

9 De ani. În luna a șaptea, A zecea zi când va cădea, Din trâmbițe o să sunați În țară, ca să anunțați, În acest fel, pe orișicine, Că ziua ispășirii vine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

9 Apoi să pui să se sune tare din trâmbiță. În ziua a zecea a lunii a șaptea, în Ziua Ispășirii, să sunați din trâmbiță în toată țara voastră.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Apoi să pui pe cineva să sune cu mare intensitate folosind o goarnă. În a zecea zi din a șaptea lună, chiar în ziua Achitării, să se sune din goarnă în toată țara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Să faci să sune trâmbița răsunătoare în luna a șaptea, în ziua a zecea a lunii, în Ziua Ispășirii să sunați cu trâmbița în toată țara voastră!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în Ziua Ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Atunci să faci să răsune trâmbița cea tare în luna a șaptea în a zecea a lunii; în ziua ispășirilor să faceți să răsune trâmbița în toată țara voastră.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 25:9
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ferice de poporul care Cunoaște glasul ce îl are Trâmbița Ta, iar pe-a lui cale, Este lumina Feței Tale!


Acel popor s-a bucurat De al Tău Nume, ne-ncetat, Iar cu dreptatea Ta cea mare, El s-a fălit fără-ncetare.


Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.


„La încheierea ispășirii Pentru-acel cort al întâlnirii, Pentru locașul sfânt ce-l are Cortul și-apoi pentru altare, Țapul cel viu să fie-adus.


„Această lege, să se știe Că veșnică are să fie: A zecea zi când va cădea, În an, în luna a șaptea, Cu toți va trebui să știți Ca sufletul să vă smeriți, Și oprit este fiecare, Să săvârșească vreo lucrare. Din lucru-atunci, va fi oprit Cel care e-mpământenit Ca băștinaș, dar și cel care Este, la voi, în adunare, Și locuiește ca străin.


Când zilele acestea vin, Veți face ispășire voi Și curățiți veți fi apoi, Față de Domnul, negreșit, De tot păcatul săvârșit.


„Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Când luna-a șaptea o să vie, Ziua întâi are să fie Zi de odihnă. Voi să știți, Cu trâmbițe, să o vestiți. Atunci, o sfântă adunare,


„A zecea zi când va cădea În an, în luna a șaptea, Va fi, pentru întreaga fire, O zi dată spre ispășire. Aatfel, o sfântă adunare Veți avea voi și fiecare Atuncea, trebuie să știți Ca sufletul să vi-l smeriți Și jertfe să-I dați Domnului, Arse de para focului.


„Tu, șapte săptămâni, voiesc Apoi, să numeri. Trebuiesc – Aceste săptămâni luate – Numai din ani, de-a fi formate. De șapte ori s-adăugești Tot șapte ani, când socotești, Iar toate zilele-nsumate – Din șapte săptămâni formate Numai din ani – vă vor da vouă, În număr, patruzeci și nouă


Dacă-nchinat are să fie – Din anul cel de veselie – Ogoru-acela Domnului, Atuncea prețuirea lui Tu trebuie s-o stabilești Așa precum ai să gândești.


Atuncea când are să vie Anul acel de veselie, Ogorul trebuie apoi, Să se întoarcă înapoi, La omul care l-a avut Întâi și care l-a vândut.


În zilele de bucurie Când, sărbători, au să se ție – Sau când aveți lunile noi – Din trâmbițe, să sunați voi. Atunci când jertfele, menite Arderi de tot, sunt pregătite, Și când, jertfe de mulțumire, Aduceți voi, să aveți știre, Din trâmbițe, ca să sunați, Căci dacă astfel vă purtați, Aminte-și va aduce-apoi, Al vostru Dumnezeu, de voi. Eu Domnul sunt. Voi fi, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”


Și-atuncea când are să vie Anul acel de veselie, În Israel, moșia lor Se-alătură la a celor Ce sunt din altă seminție, Unde – soții – ele-au să fie. În acest fel, pământul lor – Din cel ce-i al părinților – Are să fie șters apoi, Căci nu va mai veni-napoi.”


Întreb dar: „N-au auzit ei?” Ba da, pentru că, negreșit, Ale lor glasuri au vorbit, Pe fața-ntregului pământ, Și a pătruns al lor cuvânt În orișicare loc, și-anume, Până la margine de lume.”


Fie prin semnele făcute, Ori prin minunile văzute, Sau poate prin puterea mare, Pe care Duhul Sfânt o are. De la Ierusalim plecând, Prin țările din jur trecând, Pân’ la Iliric, am umblat Și-am răspândit, neîncetat, Această Evanghelie care E-a lui Hristos. Cu-nfrigurare,


Vreau să vă spun, de-asemenea, Că, pretutindeni, s-a aflat – În tot ținutu-n lung și-n lat – Despre credința ce-o vădiți, În Dumnezeu. Cum bine știți, Cuvântul Domnului apoi, Ajuns-a cunoscut, prin voi, La cei care-n Ahaia sânt, Pe-al Macedoniei pământ, Și în împrejurimi apoi. Deci, n-avem ce să spunem noi, Despre credința ce-o aveți, Căci după cum bine vedeți, Ea, pretutindeni, e știută Și e, de toți, recunoscută.


Șapte preoți, în fața lui – Adică a chivotului – Cu șapte trâmbițe, vor trece, Cari sunt din coarne de berbece. A șaptea zi – să nu uitați – De șapte ori să-nconjurați Cetatea. Preoții acei Să sune-atunci, în jurul ei, Din trâmbițe. Când auziți


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ