47 Dacă din cei ce vin la voi – Străini sau venetici – și-apoi, Ajung să se îmbogățească Iar frate’ tău să sărăcească Și-ajunge ca, străinului – Sau unuia din neamul lui –
47 Dacă un străin sau un peregrin se îmbogățește, iar unul dintre frații voștri sărăcește lângă el și se vinde străinului sau peregrinului sau vreunuia din clanul străinului,
47 Este posibil ca un străin sau un pelerin să se îmbogățească, iar unul dintre frații voștri să sărăcească lângă el, fiind astfel obligat să se vândă străinului sau pelerinului ori vreunuia care aparține clanului străinului.
47 Dacă un străin sau un oaspete devine bogat, iar fratele tău devine sărac lângă el și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului,
47 Dacă un străin sau un venetic se îmbogățește, și fratele tău sărăcește lângă el și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului,
47 Și dacă un străin de loc sau unul care stă vremelnic cu tine, va ajunge bogat și fratele tău lângă el va sărăci și se va vinde străinului de loc care stă vremelnic cu tine, sau unei seminții din familia străinului:
Și am vorbit astfel, apoi: „Iată, pe frații voștri, noi – Știți bine – i-am răscumpărat, Căci pe la neamuri s-au aflat A fi vânduți. Deci fiecare, După puterea ce o are, Răscumpărat-a pe acei Care se dovedeau Iudei. Acum, voi iarăși încercați Să-i vindeți pe ai voștri frați? Și cui să-i vindeți, mai apoi, Căci vreți să-i cumpărați chiar voi?” Ei n-au putut ca să-mi răspundă, Vrând – de rușine – să se-ascundă Din față-mi. Eu le-am zis apoi:
Când al tău frate sărăcește Și de nevoie trebuiește Să-și vândă-o parte din moșie, Va trebui atunci să vie Un neam de-al lui, o rudă care E-n drept pentru răscumpărare, Răscumpărându-i fratelui, Vânzarea, din moșia lui.
Dacă un om nu va avea, Pe lângă el, pe nimenea – Un neam, o rudă oarecare – Cu drept pentru răscumpărare, Și dacă se va fi văzut Că poate singur – cea vândut – Ca să răscumpere, să știți
Aveți dar, împuternicire, Să îi lăsați, drept moștenire, Urmașilor de după voi Și fiilor lor mai apoi, Precum se lasă o moșie. Robi îi veți ține, pe vecie. Nu vă purtați în acest fel, Cu cei ce sunt din Israel. Mereu, vreau să îi ocrotiți: Cu-asprime, să nu-i stăpâniți, Pentru că sunt ai voștri frați. De-aceea, Eu vă zic: vegheați!
El să se vândă, mereu are Un drept pentru răscumpărare, Cu toate că s-a fost vândut. Un frate, dacă a avut, Să îl răscumpere pe cel Ce s-a vândut. De-asemeni, el
De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?