4 Însă atunci când o să vie Al șaptelea an, vreau să fie – Pentru ogoare – un Sabat Cari pentru tihna lor e dat. Ținut în cinstea Domnului, Va fi Sabatul câmpului. În anu-acela de Sabat, Nu va fi câmpul semănat, Nici via nu va fi tăiată.
4 dar în al șaptelea an să fie un Sabat, o perioadă de odihnă pentru pământ, un Sabat în cinstea Domnului: să nu-ți semeni terenul și să nu-ți tai via.
4 dar în al șaptelea an să ai un Sabat total pentru pământ. Acesta va fi un Sabat în cinstea lui Iahve. Atunci să nu îți semeni pământul și să nu îți tai via.
4 Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via.
În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.
N-are să fie secerată – În acel an – nici roada care, Întâmplător, pe câmp, răsare Din boabele care-au căzut Când secerișul s-a făcut. De-asemenei, strugurii din vie, Nu vor putea, culeși, să fie. Va fi un an pentru odihnă, Și va ședea pământu-n tihnă.
Dar țara trebuie să fie Lăsată ca să stea pustie, O vreme-n care, părăsită, Va fi, de ei – nelocuită – Ca să se bucure apoi, De ale ei Sabate. Voi, Pentru păcatul săvârșit, Pentru că ați nesocotit Poruncile ce vi le-am dat Și legile Mi le-ați călcat – Căci le-ați urât – aveți să fiți Îndatorați să le plătiți.