Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 25:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Atuncea când o să intrați În țara ce-o s-o căpătați, Pământul trebuie lăsat Să se-odihnească; un Sabat, Să țină-n cinstea Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să țină un Sabat în cinstea Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Spune-le israelienilor: «Când veți intra în țara pe care v-o dau, să lăsați pământul să aibă un Sabat în cinstea lui Iahve.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Vorbește fiilor lui Israél și spune-le: «Când veți intra în țara pe care eu v-o dau, pământul să se odihnească; să fie odihnă în cinstea Domnului!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Când veți intra în țara pe care v‐o dau, țara să țină un sabat pentru Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 25:2
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.


Iată că cerurile sânt Doar ale Lui, dar ăst pământ L-a dăruit El tuturor Feciorilor oamenilor.


„Ai șase ani, timp, să lucrezi, Pământul să-l însămânțezi Și-apoi, la vremea rodului, Să strângi belșugul câmpului.


În Iuda va pătrunde el Și se va revărsa. Astfel, Va năvăli crescând încât Are-a ajunge pân’ la gât. Emanuele, pe-a sa cale, Întreg pământul țării tale, Oștirea lui o să-l cuprindă, Când aripa o să și-o-ntindă!”


Eu am făcut acest pământ Și oamenii cari pe el, sânt. Eu – singur – prin puterea Mea, Am mai făcut, de-asemenea, Și dobitoacele pe care Fața pământului le are. Eu dau pământul cui Îmi place, Pentru că pot orice a face.


„Atuncea când o să intrați În Canaan, când o să stați În țara de cari aveți știre Că vă voi da-o-n stăpânire, De cumva întâmpla-se-va, Pe-o casă, să trimit, cumva, O rană care se vădește A fi de lepră, trebuiește


Această zi, când va să vie, Vreau ca, Sabat, ea să vă fie – O zi-n care vă odihniți Și sufletele vă smeriți. A noua zi când va apune – Când înserarea se va pune – Până în seara următoare, Să țineți astă sărbătoare. Să prăznuiți acel Sabat Căci pentru voi el a fost dat.”


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Aceasta este voia Lui: În șase ani, vă semănați Ogoarele; să vă tăiați, În acest timp, viile; voi Să strângeți roadele apoi.


„Pe munte-acum, tu să te sui – Pe Abarim – pe vârful lui; Pe Nebo-apoi vei fi trecut, În al Moabului ținut. De sus, din vârful muntelui, Din fața Ierihonului, Spre Canaan, privește-n zare, Să vezi și tu țara pe care, Acum, în stăpânire, vreau, Lui Israel, ca să i-o dau.


Când Cel Prea ‘Nalt a dăruit – Precum cu cale a găsit – O moștenire, tuturor – Parte făcând neamurilor – Pe oameni, El i-a despărțit Și în popoare i-a-mpărțit; A așezat hotarul lor – Pământul oricărui popor – Gândind la numărul pe care Neamul lui Israel îl are,


Domnul, în urmă, i-a vorbit: „Aceasta-i țara minunată, Pe care am jurat odată – Când îi spusesem lui Avram, De planurile ce le am, Când cu Isac, Eu am vorbit Și-apoi cu Iacov, negreșit – Că o voi da fiilor lor. Iată, în fața ochilor, Ai țara: poți a o vedea, Dar tu nu ai să intri-n ea.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ