Levitic 25:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Dacă, „ceva”, aproapelui, Îi vindeți, sau de cumpărați Voi de la el, nu vă-nșelați Unii pe alții mai apoi, Căci frați, cu toții sunteți voi.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁴ Când veți vinde ceva semenului vostru sau când veți cumpăra de la semenul vostru, să nu vă nedreptățiți unul pe altul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Când veți vinde ceva semenului vostru sau când veți cumpăra ceva de la el, să nu vă înșelați unul pe altul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Dacă vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva din mâna aproapelui vostru, nimeni să nu-l înșele pe fratele lui!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Dacă vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu înșele pe fratele lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și când vindeți ceva aproapelui vostru sau cumpărați din mâna aproapelui vostru, să nu vă nedreptățiți unul pe altul.

Levitic 25:14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Cronici 16:10

Asa, atunci, s-a mâniat Și-n temniță l-a aruncat Pe văzător, căci a-ndrăznit În acest fel să-i fi vorbit. Fiind furios pe văzător, Pe mai mulți oameni din popor, Asa, atunci, i-a apăsat, Căci era foarte supărat.

Psalmi 10:18

Și faci dreptate la acei Cari sunt orfani, sau asupriți, Să nu mai fie îngroziți Sărmanii oameni care sânt Numai o mână de pământ.

Proverbe 14:31

Când pe sărac îl asuprești, Pe Ziditor Îl înjosești; Când ești milos cu cel lipsit, Pe Dumnezeu tu L-ai cinstit.

Proverbe 21:13

Acela care își înfundă Urechile, să nu pătrundă Glasul săracului la el, Să știe că-n același fel, Alții, cu el, se vor purta: Răspunsuri, nu va căpăta Când, încolțit de disperare, O să cerșească-ajutorare.

Proverbe 22:16

De cineva îl asuprește Pe cel sărac când își dorește Ca avuția să-și sporească, Acela o să sărăcească, Căci va plăti, neîncetat, Unuia care-i mai bogat.

Proverbe 28:16

Un domn, nepriceput din fire, Spori-va a lui asuprire; Acela zilele-și lungește, Cari, lăcomia, n-o iubește.

Proverbe 28:3

Săracul care asuprește Pe alții – mai nenorociți Decât e el, și-obijduiți – E ca o rupere de nor Care aduce-n viitor – În ziua veșnică de mâine – O lipsă groaznică de pâine.

Proverbe 28:8

Cine averea își sporește Prin camătă, o dobândește Pentru acel cari milă are De cei săraci, în strâmtorare.

Qohelet 5:8

Când cel sărac e jefuit În țară și năpăstuit E chiar în al dreptății nume, Să nu te miri! Așa-i în lume! Peste acela ce e mare, Veghează altul, mult mai tare, Iar peste toți este mereu – În ceruri – Domnul Dumnezeu.

Isaia 1:17

Necontenit, să încercați A face bine! Căutați Dreptatea doar! Să-i ocrotiți Pe cei care sunt asupriți! Dreptate dați orfanilor, Și scut să fiți văduvelor!”

Isaia 33:15

„Acela cari știe, din fire, Să umble în neprihănire, Cari fără vicleșug vorbește, Acela cari nesocotește Orice câștig ce, ne-ndoios, Numai prin stoarcere e scos, Cel care știe, mai apoi, Să-și tragă mâna înapoi, Să nu ia mită niciodată, Cel cu urechea astupată Să n-audă cuvinte scoase De gurile cele setoase De sânge, cel ce înțelege Că trebuie ochii să-și lege Ca astfel răul să nu-l vadă,

Isaia 5:7

Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!

Isaia 58:6

Ascultați dar, ca să se știe, Ce post Îmi este pe plac, Mie: Când veți posti, să căutați – Necontenit – să dezlegați Lanțul de răutăți. Apoi, Ale robiei lațuri, voi Trebuie să le deznodați. De-asemeni, liberi să-i lăsați Pe cei care sunt asupriți Și orice jug să îl zdrobiți.

Ieremia 22:17

Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.

Езекиел 22:7

Dispreț în tine-au căpătat Tatăl și mama. Chinuiți Sunt cei străini și asupriți Orfanii tăi se dovedesc. Și văduvele-mpărtășesc Aceeași soartă, negreșit, Căci tot la fel au suferit.

Levitic 19:13

Cât veți trăi pe-acest pământ, Pe-al vost’ aproape, vă feriți Ca nu cumva să-l asupriți Și de asemeni, nimenea, Nimic, cu sila, să nu-i ia. Partea ce-i este datorată Celui tocmit cu ziua, dată Va trebui atunci să fie – Nu așteptați deci, ca să vie A doua zi, ca să-l plătiți.

Levitic 25:15

Când cumperi ceea ce dorești De la vecini, să socotești – Din anul cel de veselie – Vremea, iar cel ce-ți vinde ție Va socoti, la rândul lui, Anii din vremea rodului.

Levitic 25:17

Nu vă-nșelați dar, între voi, Ci temeți-vă mai apoi, De Domnul vostru, tot mereu. Eu sunt al vostru Dumnezeu!

Miheia 7:3

Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.

Luca 3:14

Niște ostași, la rândul lor, L-au întrebat pe-nvățător: „Ce zici, de-ale noastre purtări?” „Nu stoarceți, prin amenințări, Nimica, de la nimenea! Nu-nvinuiți, de-asemenea, Pe nimeni, pe nedrept! Să știți, Cu leafa, să vă mulțumiți!”

1 Corinteni 6:8

Voi singuri, însă-i păgubiți Și singuri îi nedreptățiți – Prin felu-n care vă purtați – Pe cei cari sunt ai voștri frați!

Judecători 4:3

Iabin avea o oaste mare, Precum și foarte multe care; Din fier, carele s-au făcut Și nouă sute a avut. Israeliții, greu, gemeau, Căci douăzeci de ani erau, De când Iabin i-a apăsat. Atunci, la Domnul, a strigat, Înspăimântat, al lor popor