Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 23:34 - Biblia în versuri 2014

34 „Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „A cincisprezecea zi, când vine – Din luna-a șaptea – se va ține, Din nou, o sărbătoare mare, În cinstea Domnului, și care „A corturilor”, e chemată. O săptămână încheiată, Această sărbătoare ține.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

34 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «În a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni să țineți Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de șapte zile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 „Spune-le israelienilor: «În a cincisprezecea zi a acestei luni care este a șaptea, să celebrați șapte zile sărbătoarea Corturilor în cinstea lui Iahve.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 „Spune-le fiilor lui Israél: «În ziua a cincisprezecea a acestei a șaptea luni, este Sărbătoarea Corturilor pentru Domnul, timp de șapte zile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘În a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni, va fi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de șapte zile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

34 Vorbește copiilor lui Israel zicând: În ziua a cincisprezecea a lunii acesteia a șaptea este sărbătoarea colibelor pentru Domnul șapte zile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 23:34
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

A rânduit și o serbare, În luna-a opta, când apare A cincisprezecea zi. Prin ea, El căutase a avea O sărbătoare-asemuită Cu cea, în Iuda, prăznuită. La sărbătoarea lui, drept dar, Se-aduceau jertfe pe altar. Iată dar, ce făcuse el, Ca să se-aducă, la Betel, Jertfe, vițeilor turnați Din aur. Fost-au așezați Preoți apoi, în număr mare, Pe înălțimile pe care Ieroboam le-a ridicat.


În fața împăratului, Ei au venit în luna care A șaptea e la numărare În timpul anului aflată Și, Etanim, este chemată. În vremea ‘ceea, se vădea Că praznicul se potrivea.


Un praznic, Solomon a dat Atuncea, iar cu el a stat Întreg poporul, negreșit. Și mulți străini au mai venit La praznicul dat de-mpărat. Mai mulți erau de la Hamat Precum și dimprejurul lui. Din părțile Egiptului – De la pârâu-acela care Curge prin ale lui hotare – Veniră mulți, la masa lui, Și-au stat în fața Domnului, Căci șapte zile a ținut Ospățul care s-a făcut. Apoi, el a continuat Și încă șapte, a durat. În ăst fel, praznicul ținut, De paișpe zile s-a făcut.


A corturilor sărbătoare, A prăznuit-o fiecare, Așa după cum se cerea – Cum se scrisese despre ea – Și-arderi de tot au dăruit, După cum fost-a poruncit Că trebuie ca să se dea În fiecare zi, din ea.


În cartea Legii au găsit Că Dumnezeu a poruncit, Prin Moise, fiilor pe care Neamul lui Israel îi are, În corturi doar, să locuiască, Atunci când au să prăznuiască Acele sărbători cerute A șaptea lună-a fi ținute.


Urmează altă sărbătoare – A secerișului – în care Va trebui să prăznuiești Recolta ce o dobândești Întâi, din lucrul câmpului, Din roadele pământului. Deci sărbătoarea roadelor – Adică a strângerii lor – Să știi că se sărbătorește Atunci când anul se sfârșește – Când strânge-vei rodul bogat, Pe care câmpul ți l-a dat.


A săptămânilor serbare, Voiesc s-o țină, fiecare. O altă sărbătoare-apoi, Pe care-o veți mai ține voi, E-a roadelor pământului, La seceratul grâului; Iar sărbătoarea roadelor S-o țineți la culesul lor, Deci la sfârșitul anului.


A cinșpea zi de sărbătoare Din cea de-a șaptea lună, are, Aceeași jertfă, să dea el, O săptămână. În ăst fel, Va da jertfele cu menire De jertfe pentru ispășire, Jertfele care se socot A fi drept ardere de tot, Precum și-aceleași jertfe care Vor fi drept daruri de mâncare. Pe lângă-acestea, va fi dat Darul din untdelemn luat.”


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


O săptămână încheiată, În Israel, suflarea toată, În corturi, o să locuiască.


Acest fapt o să le-amintească Urmașilor lui Israel, Ce am făcut Eu, pentru el. Așa, cu toții au să știe Cum scos a fost el, din robie – Din al Egiptului ținut – Și cum, în corturi, a șezut, În acea vreme. Dumnezeu, Precum și Domn al vost’, sunt Eu.”


„A cincisprezecea zi apoi – A luni-a șaptea – pentru voi, Va-ncepe-o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare, Și nimenea nu va putea Lucru de slugă-a face-n ea; Iar sărbătoarea, să se știe Că șapte zile o să ție, Pentru cinstirea Domnului.


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Era în prag de sărbătoare, Căci praznicul Iudeilor – Sau praznicul Corturilor –


Apoi, în fața Domnului, Pe tot cuprinsul anului, Bărbații voști’ – la sărbători – Au să se suie, de trei ori, În locul pe cari, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege. La praznicul azimilor, La cel a săptămânilor, La sărbătoarea cortului, Bărbați-n fața Domnului Se vor sui. Fără-ndoială, Nimeni să n-aibă mâna goală,


Moise, cuvântul, a luat, Și-apoi, poruncă, le-a lăsat: „Mereu, la șapte ani odată – Când al iertării an se-arată – Tocmai atunci în vremea-n care A corturilor sărbătoare Va trebui s-o prăznuiți,


Oameni-aceștia au trăit Și, în credință, au murit, Chiar dacă nimeni nu primise Ceea ce se făgăduise. Ei, aste lucruri, le-au văzut, Din depărtare, și-au putut Să le ureze doar, de bine, Mărturisind la orișicine Că sunt străini pe-acest pământ, Că simpli călători, ei sânt.


În felu-acesta, a venit În locul cari, făgăduit, I-a fost, și-apoi, s-a așezat, În corturi. Ca și el a stat Isac și Iacov cari, astfel, Erau moștenitori cu el, Întru acea făgăduință Ce se făcuse prin credință.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ