Levitic 23:32 - Biblia în versuri 2014

³² Această zi, când va să vie, Vreau ca, Sabat, ea să vă fie – O zi-n care vă odihniți Și sufletele vă smeriți. A noua zi când va apune – Când înserarea se va pune – Până în seara următoare, Să țineți astă sărbătoare. Să prăznuiți acel Sabat Căci pentru voi el a fost dat.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³² Este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriți sufletele. Din seara celei de-a noua zi până în seara următoare să țineți Sabatul“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³² Acesta este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriți sufletele. Sabatul să fie celebrat din seara celei de-a noua zi până în seara următoare.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³² Aceasta să fie pentru voi zi de sărbătoare, zi de odihnă: să vă umiliți sufletele; în ziua a noua a lunii, din seara [aceasta] până în seara următoare, să faceți sărbătoarea voastră!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³² Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, și să vă smeriți sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiți Sabatul vostru.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

³² Să vă fie un sabat de odihnă și să vă amărâți sufletele. La nouă ale lunii, seara, din seară până în seară, să țineți sabatul vostru.

Levitic 23:32 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Neemia 13:19

Îndată, eu am poruncit Să se închidă, negreșit, Poarta Ierusalimului Și n-am dat voie nimănui, Cu mărfuri, de a fi intrat, ‘Naintea zilei de Sabat.

Psalmi 35:13

Deși când boala i-a lovit, Eu – pentru ei – un sac purtam Și multe rugăciuni făceam, Cu capul stând plecat – smerit – Pe cari cu post le-am însoțit.

Psalmi 51:17

Jertfa care Îți place Ție, Se-arată-a fi un duh zdrobit. Tu, Doamne, n-ai disprețuit O inimă care-i zdrobită, Îndurerată și mâhnită.

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Isaia 61:3

Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.

Levitic 16:29

„Această lege, să se știe Că veșnică are să fie: A zecea zi când va cădea, În an, în luna a șaptea, Cu toți va trebui să știți Ca sufletul să vă smeriți, Și oprit este fiecare, Să săvârșească vreo lucrare. Din lucru-atunci, va fi oprit Cel care e-mpământenit Ca băștinaș, dar și cel care Este, la voi, în adunare, Și locuiește ca străin.

Levitic 16:31

Această zi când o să vie, Ca un Sabat, voiesc să fie, În care, toți să stați în tihnă, Să îi dați trupului, odihnă. În acea zi, voiesc să știți Ca, sufletul, să vă smeriți, Cu toți, în față-Mi, pentru că Este o lege veșnică.

Levitic 23:27

„A zecea zi când va cădea În an, în luna a șaptea, Va fi, pentru întreaga fire, O zi dată spre ispășire. Aatfel, o sfântă adunare Veți avea voi și fiecare Atuncea, trebuie să știți Ca sufletul să vi-l smeriți Și jertfe să-I dați Domnului, Arse de para focului.

Levitic 23:31

În acea zi, să nu munciți; Să stați doar, să vă odihniți, Precum v-am spus. Deci să se știe Că veșnică are să fie Această lege, pentru voi, Și pentru-ai voști’ urmași apoi, În orice loc aveți să fiți, Oriunde o să locuiți.

Levitic 23:33

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

Matei 5:4

Și fericiți vor fi acei Care-acum plâng, pentru că ei Fi-vor, cu toții, mângâiați.

1 Corinteni 11:31

Dacă ne-am judeca, dragi frați, Noi singuri, n-am fi judecați.

Evrei 4:11

Să ne grăbim dar, să intrăm Și în odihna Lui, să stăm. Mereu, s-aveți dar, grijă mare, Ca-n pilda de neascultare, Să nu se-ntâmple-apoi, cumva, Să cadă-n urmă cineva.

Evrei 4:3

Dar noi – pentru că am crezut – Iată, acum, că am putut Intra-n „odihna” despre care, El a vorbit, la fiecare, Când spus-a că „m-am mâniat Și-atunci, în Mine, am jurat, Precum că ei nu vor putea, Să intre, în odihna Mea!”, Cu toate că lucrarea Lui, Din vremea începutului – De când e lumea-ntemeiată – Deja, fusese terminată.