Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 23:29 - Biblia în versuri 2014

29 Cel cari nu se va fi smerit, Are să fie nimicit, Din neamul său, iar cine are,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

29 Acela care nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul său.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 Acela care nu se va smeri în acea zi, va fi distrus din poporul lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 Oricine nu se umilește în ziua aceea să fie nimicit din poporul său!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 Oricine nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

29 Căci orice suflet care nu se va amărî în ziua aceea va fi stârpit din poporul său.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 23:29
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cel care nu va fi tăiat, Să fie-ndată lepădat: Să îl stârpiți de pe pământ, Căci calcă al Meu legământ!”


Acolo unde-am poposit – Lângă Ahava – am vestit Un post ‘naintea Domnului, Pentru smerire-n fața Lui, Ca să-I putem cere apoi – Pentru copii și pentru noi – Alăturea ca să ne fie, Când vom porni-n călătorie.


Acela care, dintre voi, Are să facă – mai apoi – Un untdelemn ce-i întocmit Ca și acesta, nimicit, Din neamul său, are să fie – Lucrul acesta să se știe!”


Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.


Vine plângând acel popor Și în mijlocul rugilor, Îl duc la apele bogate. Picioarele le sunt purtate Pe un drum neted. Când pășesc, Oamenii nu se poticnesc. Tatăl lui Israel sunt Eu, Iar cel dintâi născut al Meu E Efraim!” Seama luați


Fugarii care reușesc Să scape, se adăpostesc Pe munți. Cu niște porumbei Ai văilor, seamănă ei, Căci vaiete și tânguire, Scot pentru-a lor nelegiuire.


Până când fi-va vindecat, El, necurat, va rămânea Și singur, trebuie să stea; Afară, o să trebuiască – Din tabără – să locuiască.”


„A zecea zi când va cădea În an, în luna a șaptea, Va fi, pentru întreaga fire, O zi dată spre ispășire. Aatfel, o sfântă adunare Veți avea voi și fiecare Atuncea, trebuie să știți Ca sufletul să vi-l smeriți Și jertfe să-I dați Domnului, Arse de para focului.


Atunci, să facă vreo lucrare, Va fi, de-asemeni, nimicit, Căci n-a păzit ce-am poruncit.


Această zi, când va să vie, Vreau ca, Sabat, ea să vă fie – O zi-n care vă odihniți Și sufletele vă smeriți. A noua zi când va apune – Când înserarea se va pune – Până în seara următoare, Să țineți astă sărbătoare. Să prăznuiți acel Sabat Căci pentru voi el a fost dat.”


Acela care o să fie În stare de necurăție – Și va mânca, cu bună știre, Din jertfa pentru mulțumire Ce-a fost adusă Domnului – Din mijlocul poporului, Voiesc să fie nimicit!


De-asemeni, dacă a-ndrăznit Ca să mănânce cineva, Din jertfa Domnului, cumva, După ce, mâna, își va pune – Fără să vrea – pe-o spurcăciune, Cari omenească se vădește; Sau de cumva, se nimerește A fi într-un anume loc Și va atinge-un dobitoc Pe care necurat îl știe; Sau de atins are să fie De orice altă spurcăciune Și vine-apoi, pentru a pune Mâna, pe darul Domnului, Pentru-a mânca din jertfa Lui Cari pentru mulțumire-i dată, Să fie nimicit îndată, Pentru fărădelegea lui, Din mijlocul poporului!”


„Lui Israel, când îi vorbești, Tu trebuie să-i poruncești Ca, de la el, să-l izgonească Pe cel pe care-o să-l găsească Cu lepră, sau pe-acela care Scurgeri ale seminței are, Ori pe cel care s-a atins – Întâmplător, sau înadins – De-un mort și astfel, e-ntinat.


Cel care nu se va supune Și n-ascultă de glasul Lui, Din mijlocul norodului, Are să fie nimicit.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ