Levitic 23:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ „A zecea zi când va cădea În an, în luna a șaptea, Va fi, pentru întreaga fire, O zi dată spre ispășire. Aatfel, o sfântă adunare Veți avea voi și fiecare Atuncea, trebuie să știți Ca sufletul să vi-l smeriți Și jertfe să-I dați Domnului, Arse de para focului.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁷ „Chiar în a zecea zi a lunii a șaptea să fie Ziua Ispășirii. Atunci să aveți o adunare sfântă, să vă smeriți sufletele și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ „În a zecea zi din a șaptea lună să fie pentru voi Ziua Achitării. Atunci să aveți o adunare sfântă. Să vă smeriți sufletele și să aduceți lui Iahve sacrificii consumate de foc.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ „În ziua a zecea a acestei luni a șaptea, este Ziua Ispășirii: să aveți o adunare sfântă, să vă umiliți sufletele și să aduceți jertfă prin foc Domnului!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ „În ziua a zecea a acestei a șaptea luni, va fi Ziua Ispășirii: atunci să aveți o adunare sfântă, să vă smeriți sufletele și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁷ Și la zece a acestei luni a șaptea este ziua ispășirii; să vă fie o adunare sfântă; și să vă amărâți sufletele și să aduceți o jertfă arsă cu foc Domnului.

Levitic 23:27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Esdra 8:21

Acolo unde-am poposit – Lângă Ahava – am vestit Un post ‘naintea Domnului, Pentru smerire-n fața Lui, Ca să-I putem cere apoi – Pentru copii și pentru noi – Alăturea ca să ne fie, Când vom porni-n călătorie.

Psalmi 35:13

Deși când boala i-a lovit, Eu – pentru ei – un sac purtam Și multe rugăciuni făceam, Cu capul stând plecat – smerit – Pe cari cu post le-am însoțit.

Exodul 30:10

Pentru-a altarului sfințire, Aron va face ispășire, Pe coarnele altarului. Va folosi, în slujba lui, Sângele jertfei ce s-a dat Ca ispășire de păcat. Printre ai voști’ urmași, mereu, Lucru prea sfânt – de Dumnezeu – Aceasta e considerată, Făcându-se – pe an – o dată.”

Isaia 58:5

Oare, Îmi e Mie, plăcut, Postul pe care l-ați ținut? Credeți că-Mi place să privesc Cum oamenii își chinuiesc Ale lor suflete, când vin Și-o zi de post, ‘nainte-Mi, țin? Credeți că poate să Îmi placă Atunci când ei, capul, își pleacă, Asemeni unui pipirig, Sau când, cutremurați de frig, Pat în cenușă, ei își fac Și-și întind oasele pe sac? Aceasta-i ziua postului, Plăcută-n fața Domnului?

Levitic 16:11

Aron să-și ia al său vițel Și-apoi, să facă, pentru el – Și pentru toată casa lui – Acolo-n fața Domnului, O ispășire, de îndat’. După ce fi-va-njunghiat

Levitic 16:15

Apoi trebuie-njunghiat Țapul care avea menire De jertfă pentru ispășire Adusă-n fața Domnului, Pentru întreg poporul Lui. Sângele țapului adus Va trebui să fie dus, Dincolo de perdeaua care Este în cort, despărțitoare, Căci face-va apoi, cu el, Ca și cu cel de la vițel. Cu sânge, trebuie stropit Înspre capac și, negreșit, Se va stropi și-n fața lui, Cu sângele vițelului.

Levitic 16:16

Aron deci, prin a sa menire, Să facă astfel, ispășire, Pentru locașul Meu cel sfânt Și pentru toate câte sânt Necurății, în rândul lor – Acela al copiilor Lui Israel – pentru oricare, A legilor Mele, călcare, Prin care au păcătuit. La fel, trebuie împlinit Și pentru cortul ce-i chemat „Al întâlnirii”, cort aflat În mijlocul poporului, În mijlocu-ntinării lui.

Levitic 16:24

Într-un loc sfânt, trupul și-acele Straie, din in, să le îmbrace. După ce toate le va face, Să iasă-afară, să se ducă Ș, jertfele să le aducă. Aceste jertfe le socot Să-Mi fie ardere de tot. S-aducă deci, arderea lui Și arderea poporului, Și-apoi – după a sa menire – Are să facă ispășire, În fața Mea, și pentru el Și pentru-ntregul Israel.

Levitic 23:26

Domnul, lui Moise, i-a vorbit, Și iată ce i-a poruncit:

Levitic 23:28

Oprit va fi dar, orișicare Să săvârșească vreo lucrare, Căci este, pentru-ntreaga fire, O zi dată spre ispășire, În care face-veți apoi, O ispășire pentru voi, În fața Domnului, mereu, Căci e al vostru Dumnezeu.

Levitic 25:9

De ani. În luna a șaptea, A zecea zi când va cădea, Din trâmbițe o să sunați În țară, ca să anunțați, În acest fel, pe orișicine, Că ziua ispășirii vine.

Zaharia 12:10

Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.

Fapte 27:9

Au început vânturi să bată, Și-astfel, călătoria, iată, Primejdioasă s-a făcut, Căci chiar și „postul” a trecut. De-aceea, Pavel i-a-nștiințat,

Iacov 4:9

Simțiți-vă ticăloșirea Și plângeți-vă rătăcirea! Doar tânguire, să vă fie Râsul, și-a voastră bucurie Să se prefacă-n întristare.