Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 22:25 - Biblia în versuri 2014

25 De la străini, să nu luați Vreun dobitoc, pe cari să-l dați – Când astfel de metehne are – Apoi, drept jertfă de mâncare, Lui Dumnezeu, căci e sluțit Și el nu poate-a fi primit.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

25 și să nu primiți vreun astfel de animal de la un străin pentru a-l aduce ca hrană Dumnezeului vostru. Fiindcă sunt mutilate și au infirmități, ele nu vor fi primite de la voi»“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 și să nu primiți vreun astfel de animal de la un străin pentru ca să îl oferiți ca hrană Dumnezeului vostru. Pentru că aceste animale sunt mutilate și au defect, nu vor fi acceptate de la voi!»”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Din mâna celui străin să nu aduceți jertfă Dumnezeului vostru din toate acestea: căci sunt cu defecte, au cusururi și nu sunt primite»”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Nici să nu luați de la străin vreunul din aceste dobitoace ca să-l aduceți ca mâncare Dumnezeului vostru, căci sunt sluțite, au metehne, și n-ar fi primite.’”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Și din mâna străinului să n‐aduceți pâinea Dumnezeului vostru din toate acestea, căci stricăciunea lor este în ele; este un cusur în ele; nu vă vor fi primite.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 22:25
12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În sfântul Meu Locaș, apoi, Niște străini ați adus voi, A căror inimă se-arată Că împrejur nu e tăiată, Iar carnea lor, de-asemenea, Tot netăiată e și ea. Oameni-aceștia Mi-au spurcat Casa, în ea, când au intrat. Grăsimea, pâinea Mea apoi, Și sângele le-ați adus voi În fața urâciunilor Avute de al vost’ popor Și rupt-ați legământul Meu, Pe cari, cu voi, l-am făcut Eu.


Deci pentru al lor Dumnezeu, Preoții, sfinți, vor fi, mereu. Ei trebuie să se păzească Și nu cumva, să necinstească Chiar Numele lui Dumnezeu, Pentru că ei I-aduc, mereu, Domnului, jertfe mistuite De foc și care sunt menite A fi a Domnului mâncare. Deci sfinți să fie fiecare.


Să-l socotești sfânt, pe cel care I-aduce Domnului mâncare. El – pentru tine – este sfânt, Căci sfânt, de-asemeni, și Eu sânt – Eu, Domnul care vă sfințește.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului.


Să v-amintiți, neîncetat, Că-n acea vreme, v-ați aflat Fără Hristos, făr’ să vă fie, Dreptul pentru cetățenie, Recunoscut, în Israel, Lipsiți fiind, în acest fel, De legămintele pe care, Făgăduința-n ea, le are, Fără nădejde, tot mereu, Și-n lume, fără Dumnezeu.


Nouă ne este cunoscut, Cum că oricine e născut, Din Domnul, nu păcătuiește; Pe omu-acela îl păzește Cel cari, din Domnul, S-a-ntrupat. De-aceea, el e apărat Și-ntotdeauna, va învinge, Căci cel rău nu îl poate-atinge.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ