15 Toți preoții să ia aminte, La lucrurile cele sfinte Și tot mereu, să le păzească. Să nu cumva să necinstească Aceste lucruri, în vreun fel, Cari date sunt, de Israel, Lui Dumnezeu și fiecare O jertfă e, prin ridicare.
Aron și-ai săi fii purta-vor Izmene-atuncea când intra-vor În cortul întâlnirii, sau Atunci când de altar ei au Să se apropie, să facă Slujba-n Lăcașul sfânt. Deci dacă În ăst fel fi-vor îmbrăcați, N-au să se facă vinovați Și n-au să fie pedepsiți – Cu moartea, nu vor fi loviți. Aceasta, vreau ca să se știe, Și-o lege veșnică să fie Pentru Aron, neîncetat, Și celor ce-i vor fi urmat.”
Preoții calcă Legea Mea, Căci ei nu țin seama de ea. De-asemenea, nu iau aminte La ale Mele locuri sfinte, Ci ne-ncetat le pângăresc, Pentru că nu deosebesc Nimic din ceea ce e sfânt, De celelalte ce nu sânt. Conduși fiind de a lor fire, Nu știu a face osebire Între ceea ce e curat Și ceea ce e necurat. Nu se mai uită la acele Sabate ce sunt ale Mele, Și astfel, Eu M-am pomenit, În al lor mijloc, pângărit
Omul care-a mâncat din ea, O mare vină va avea Și-și va purta al său păcat, Căci ceea ce a închinat Lui Dumnezeu, a necinstit; De-aceea, fi-va nimicit Din mijlocul poporului.
Cei care – făr’ a fi lăsați – Au să mănânce, apăsați Ajunge-vor, de-al lor păcat, Pentru că nu M-au ascultat Și n-au păzit lucrul cel sfânt Precum le-am spus. Eu, Domnul sânt, Acela care Îi sfințesc. Păziți tot ce vă poruncesc!”
Poruncile! Să le-mplinească Și astfel, să nu-i pedepsesc, Cu moartea, căci Îmi necinstesc Aceste lucruri ce sunt sfinte. De-aceea, zic: „Luați aminte, La tot ce-am să vă poruncesc! Eu, Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”
Nu vă veți face vinovați, De vreun păcat, de procedați Așa precum v-am învățat – Adică de veți fi luat, Mai întâi, darul Domnului, Iar ce-i mai bun să Îi dați Lui. În felu-acesta, voi să știți Că nu aveți să pângăriți Darul adus de-acest popor, Spre a fi dat Domnului lor. Numai așa, veți fi păziți, De moarte fiind ocoliți.”