Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 19:31 - Biblia în versuri 2014

31 Luați cu toți dar, bine seamă: Nu-i căutați pe cei ce cheamă Duhul acelor ce-s pieriți! La vrăjitori, sunteți opriți De-a merge, ca să-i întrebați, Ca nu cumva să vă spurcați Cu ei apoi. Domnul, sunt Eu Și sunt al vostru, Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

31 Să nu vă duceți la cei care întreabă duhurile morților sau la cei care cheamă spiritele. Să nu-i căutați, ca să nu vă pângăriți cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Să nu vă duceți la cei care cheamă spiritele morților sau la vrăjitori! Să nu îi căutați, ca să nu vă murdăriți cu ei! Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 Să nu mergeți la necromanți și să nu-i căutați pe vrăjitori, ca să nu vă întinați cu ei! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 Nu vă abateți la cei ce cheamă duhurile morților și la vrăjitori; nu‐i întrebați ca să nu vă întinați prin ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 19:31
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Prin foc – copiii – și-au trecut, Așa precum ei au văzut La neamurile care-au stat În jurul lor. S-au mai dedat Și la ghiciri – precum se știe – Și-apoi și la vrăjitorie. Unii, pe alții, s-au vândut Și-n felu-acesta au făcut Doar rele-n fața Domnului Și au stârnit mânia Lui.


Prin foc, pe-al său fiu, l-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău Și-a mâniat pe Domnul său.


El i-a stârpit, precum se știe, Pe toți cei cari duhuri chemau Și viitorul îl ghiceau. Toți terafimii, i-a zdrobit Și idolii ce i-a găsit, Cu urâciunile pe care Țara lui Iuda-n ea le are. Și la Ierusalim, la fel A procedat, în urmă, el. Acestea toate, le-a făcut Spre a-mplini ce s-a cerut În cartea ce a fost găsită De Hilchia și-apoi citită În fața împăratului, Precum și a poporului. În ea, era legea pe care Al lui Israel Domn o are.


Saul fusese vinovat, Pentru că el n-a ascultat De Domnul și nu a păzit Ceea ce i s-a poruncit. Astfel, în ceea ce-a făcut El, sfatul, nu I l-a cerut Lui Dumnezeu, ci i-a cătat Pe cei cari morții au chemat Și-ale lor sfaturi le-a primit. Din astă pricină-a murit.


În valea fiilor pe care, Hinom, urmași, în lume-i are, Prin foc, pe-al săi fii, i-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău, Și-a mâniat pe Domnul său.


Pe vrăjitoare, căutați, În viață, să nu le lăsați.


Atunci ai să te pomenești Că din țărână-ai să vorbești. Cuvintele-ți, cu greu șoptite, Abia de fi-vor auzite, Căci din pământ, în acel ceas, Are să iasă al tău glas, Fiind ca al nălucilor; Iar murmurul cuvintelor Ce din țărână sunt șoptite, Abia de fi-vor auzite.


Te-ai obosit tot întrebând Și ajutoare așteptând. Să vină și să-ți țină parte Cei cari știu cerul a-l împarte, Cei care stelele pândesc, Aceia care îți vestesc – Citind numai după luni noi – Ce ți se va-ntâmpla apoi!


Atunci când întâmpla-se-va Ca să vă spună cineva: „Să-i întrebați – de bună seamă – Pe-aceia cari, pe morți, îi cheamă, Pe-aceia care pot să știe Ce are-n viitor să fie, Sau pe acei care șoptesc Ori pe cei cari bolborosesc”, Voi să răspundeți, mustrător: „Nu va-ntreba oare-un popor, Aceste lucruri, tot mereu, Pe Cel care-i e Dumnezeu? Despre cei vii, poporul are, Pe morți, să îi întrebe, oare?


Nimic – cu sânge – nu mâncați; Nici să ghiciți, nu încercați Voi, după vârcolaci, nicicând; Nici după nori, pe cer, umblând.


Iată, Eu mai voiesc apoi, Ca fiecare dintre voi, Pe maică-sa să o cinstească Și pe-al său tată; să păzească, Neîncetat, Sabatul Meu. Sunt Domnul, al vost’ Dumnezeu!”


Atunci, când întâmpla-se-va, Că o să cheme cineva, Duhul cuiva care-a murit, Sau dacă s-a-ndeletnicit Doar cu ghicitul, imediat, Va fi, la moarte, condamnat. Sângele omului acel Are să cadă, peste el.”


Și astfel, cu luare-aminte, Norodul, ale lui cuvinte, Le asculta, fiind uimit, De câte vrăji, a săvârșit.


De-a idolilor venerare, De vrajbe, certuri și mânie, Precum și de vrăjitorie, De ne-nțelegeri, dezbinări, Zavistii multe și certări Între partidele formate.


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


De mult murise Samuel. Întreg poporul Israel, La Rama, la înmormântat, Chiar în cetatea-n care-a stat. Saul – din țară – i-a gonit Pe toți cei care s-au vădit Precum că, morții, îi chemau, Și pe toți cei care ghiceau.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ