Levitic 19:28 - Biblia în versuri 2014

²⁸ Nici tăieturi să nu se vadă În carnea voastră încrustate, Pentru vreun mort. Slove săpate, În pielea voastră, nu purtați Căci Eu sunt Domnul – nu uitați!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁸ Să nu vă faceți tăieturi în carne pentru un mort și să nu vă imprimați niciun semn pe voi. Eu sunt Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁸ Să nu vă faceți tăieturi în carne pentru un mort; și să nu vă imprimați niciun semn pe piele. Eu sunt Iahve!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁸ Să nu vă faceți tăieturi pe trup pentru un mort și să nu vă faceți tatuaje pe voi! Eu sunt Domnul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁸ Să nu vă faceți tăieturi în carne pentru un mort și să nu vă faceți slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁸ Și să nu vă faceți tăieturi în carnea voastră pentru un mort și să nu vă faceți slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul.

Levitic 19:28 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 18:28

Și tăieturi și-au făcut ei – Cu săbii – după obicei; Cu sulițe s-au înțepat – Sărind mereu – și au lăsat Ca sângele să-i năpădească Sperând ca Baal să-i răsplătească.

Ieremia 16:6

Și mari și mici, în astă țară, Cu toții trebuie să piară. De-aceea, morții vor fi dați Și n-au să fie îngropați. Nu îi va plânge nimenea Și nimeni nu se va tăia În carne, din pricina lor; Nu va fi nici un muritor Ca să se radă, drept cinstire, Și să-i păstreze-n amintire.

Ieremia 48:37

Rase sunt capetele toate, Iar bărbile au fost tăiate. Coapsele se-nfășoară-n sac. Pe brațe, tăieturi se fac, Care de jale se vădesc.”

Levitic 19:27

Părul – aminte să luați – Rotund, în colțuri, nu-l tăiați. Barba – în colț – să nu se radă.

Levitic 19:29

Fata, să nu ți-o necinstești Vrând, curvă, să o dăruiești, Ca nu cumva, țara să fie Ajunsă loc pentru curvie, Umplută de fărădelegi.

Levitic 21:1

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Fiilor lui Aron, le spui: „Nu îi este, preotului – În nici un fel – îngăduit Ca pe cel care a murit, Să îl atingă, căci astfel, Ajunge necurat și el;

Levitic 21:11

La nici un mort, nu e lăsat, Să meargă el, ca necurat Să nu se facă. E oprit – Chiar dacă tatăl i-a murit – De a se fi atins de el. Cu mama sa, este la fel: Oprit este, de-asemenea, De a se fi atins, de ea.

Levitic 21:5

În cap, preotul să nu-și facă, Nicicând, un loc pleșuv, chiar dacă Are un mort apropiat. De-asemeni, nu-și va fi tăiat Semne, în carne – să se vadă. Nici colțul bărbii, să nu-și radă.

Marcu 5:5

Ziua și noaptea, alerga Prin cimitir; prin munți striga, Făcându-și tăieturi adânci În colții ascuțiți, de stânci.

Ioan 20:25

Ceilalți, „Văzut-am pe Iisus!”, El zise: „De nu voi vedea Mâinile Lui, iar – mâna mea – N-am să o pun, în coasta Lui, Și dacă-n urma cuiului, Din palma Sa – degetul meu – Nu am să-l pun, n-am să cred eu!”

Deuteronom 14:1

„Copii, doar pentru Dumnezeu, Aveți a fi voi toți, mereu. Să nu vă faceți crestături; Nici între ochi, răzuituri – Dacă vă moare cineva – Să nu vă faceți voi, cumva.

Revelația 14:11

Iar focul chinurilor lor Se suie-n vecii vecilor, În sus, spre ceruri. Niciodat’, Aceia ce s-au închinat Fiarei, icoanei ce-o avea, Și au primit de-asemenea – Pe braț sau frunte – semnul care, Numele ei numai îl are, Noaptea nu vor avea odihnă, Iar ziua nu vor găsi tihnă.

Revelația 14:9

Apoi, alt înger a venit – Al treilea – și-astfel a vorbit: „Dacă se-nchină cineva, Fiarei, icoanei ei, cumva, Sau dacă semnul, se vădește, Pe braț ori frunte, că-l primește,

Revelația 15:2

Apoi, ceva, am mai văzut, Ceva care mi s-a părut Că aducea mult, cu o mare – Cu sticla semănând – în care, Se vedea foc, amestecat. Pe marea ‘ceea, s-au aflat Toți cei care au reușit Ca fiara s-o fi biruit, Icoana ei și-asemenea, Numărul care îl avea. În a lor mână, am văzut Că, alăute, au avut, Iar ele – înțeles-am eu – Că sunt ale lui Dumnezeu.

Revelația 16:2

Întâiul înger a vărsat, Potirul lui, și a venit O bubă rea ce a lovit Pe toți acei care aveau Al fiarei semn și se-nchinau Icoanei ei, neîncetat.

Revelația 19:20

Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.

Revelația 20:4

Eu, niște jilțuri de domnie, Apoi, în urmă, am văzut. Acelora cari au șezut Pe ele, li s-a dat, îndată, Dreptul de-a face judecată. Mai multe suflete erau, Acolo. Ele se vădeau Precum că sunt ale celor Ce și-au păstrat credința lor Și cărora li s-a tăiat Capul, căci nu s-au lepădat, De mărturia lui Iisus, În nici un fel, și-au ținut sus – Oricând și-n orice loc – mereu, Cuvântul de la Dumnezeu. Erau și ale celor care Nu îi aduseră-nchinare Nici fiarei, nici icoanei ei Și n-au vrut oamenii acei Ca să-i primească semnul dat, Pe braț sau frunte, așezat. Aceștia, toți, au biruit, Au înviat și au domnit, Cu Domnul nost’, Hristos Iisus, Așa precum fusese spus, Ani mulți – în număr de o mie – În sfânta Lui Împărăție.