Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 19:26 - Biblia în versuri 2014

26 Nimic – cu sânge – nu mâncați; Nici să ghiciți, nu încercați Voi, după vârcolaci, nicicând; Nici după nori, pe cer, umblând.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

26 Să nu mâncați nimic cu sânge. Să nu practicați ghicirea și să nu practicați prezicerea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Să nu mâncați nimic cu sânge! Să nu aveți vrăjitoria sau ghicirea printre preocupările voastre.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Să nu mâncați cu sânge! Să nu practicați ghicitoria și vrăjitoria!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Să nu mâncați nimic cu sânge. Să nu ghiciți după vârcolaci, nici după nori.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Să nu mâncați nimic cu sânge. Să nu ghiciți după vârcolaci și să nu vrăjiți după nor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 19:26
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Binele nostru și-ați furat Paharu-acela minunat, Cari, la băut și la ghicit, De-al meu stăpân, e folosit? Nu-i bine dar, cum v-ați purtat!”


Carnea numai, cu viața sa – Deci sângele – îl veți lăsa! Să nu cumva să îl mâncați,


Prin foc – copiii – și-au trecut, Așa precum ei au văzut La neamurile care-au stat În jurul lor. S-au mai dedat Și la ghiciri – precum se știe – Și-apoi și la vrăjitorie. Unii, pe alții, s-au vândut Și-n felu-acesta au făcut Doar rele-n fața Domnului Și au stârnit mânia Lui.


Prin foc, pe-al său fiu, l-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău Și-a mâniat pe Domnul său.


În valea fiilor pe care, Hinom, urmași, în lume-i are, Prin foc, pe-al săi fii, i-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău, Și-a mâniat pe Domnul său.


Dar Faraon când a văzut Lucrul acesta, a chemat Pe înțelepți, cari s-au aflat La el, fiindu-i slujitori, Și pe ai țării vrăjitori. Ei au făcut, prin vraja lor, La fel, în fața tuturor.


Dar vrăjitorii au venit Și prin puterea vrăjilor Au scos și ei, la rândul lor, Broaște-n Egipt. Când Faraon


„Nu căutați a trăi voi, La fel ca neamurile-apoi, Iar de semnele cerului Nu-i fie teamă nimănui, Căci neamurile, doar, sunt cele Care vădesc teamă de ele.


Haldei-atunci răspuns au dat Și ziseră către-mpărat: „Oameni, precum voiești, nu sânt Pe fața-ntregului pământ. Nu este nimeni priceput Să-ți spună ceea ce-ai cerut. De-aceea, nici un împărat – Oricât a fost de înălțat Și-oricât de mare s-a făcut – Așa ceva nu a cerut, De la cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Cum n-a cerut nici de la cei Care se dovedeau Haldei!


Nu veți mânca fructele-acele, Nici în al cincilea an; ele, Atunci, au să se înmulțească Și tot mai mult au să sporească. Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.


Aceasta, vreau ca să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care să o țineți voi Și toți urmași voștri-apoi, În orice loc aveți să fiți Și-oriunde o să locuiți. Cu nici un chip, să nu mâncați Grăsimi, sau sânge să gustați!”


În orice loc aveți să stați, Voi, sângele, să nu-l mâncați! Dacă, de vită, este el, De păsări sau de orice fel, Veți ști că voi sunteți opriți, Ca sângele să-l folosiți


„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Eu cred că-i bine a le scrie, Despre ce trebuie să știe, Și-anume, ca să se ferească De pângărirea idolească, De-ale curviilor păcate, De sânge, vite sugrumate.


Doar sângele, să nu-l mâncați, Ci pe pământ, să îl vărsați.


Dar sângele, să nu cumva, Să îl mănânce cineva, Căci el e viața trupului – În el este sufletul lui. Să nu mănânci dar, când vei vrea Carne, și sufletul din ea.


Doar sângele să nu-l mâncați, Ci, pe pământ, să îl vărsați.”


Asupra prăzii, de îndat’, Cu toți-apoi s-au aruncat. Au adunat viței și boi, Precum și foarte multe oi Pe care le-au înjunghiat Jos – pe pământ – și le-au mâncat Cu tot cu sânge, negreșit.


Mai mulți, la Saul, au fugit, În grabă, și l-au înștiințat De tot ceea ce s-a-ntâmplat: „Iată, poporul tău greșește, Acuma, și păcătuiește Față de Dumnezeu, căci iată, Cu sânge, carnea e mâncată!” Saul a zis: „Vă dau de știre Că faceți o nelegiuire. O piatră mare să luați Și-aicea să o așezați.


Căci și neascultarea, iată, E tot atât de vinovată, Precum, de vină, e ghicirea. De-asemenea, împotrivirea Nu-i mai puțin nevinovată, Decât e închinarea dată În fața terafimilor Și-a tuturor idolilor. Pentru că nu ai împlinit Poruncile ce le-ai primit Din partea Domnului, prin mine, Domnul se leapădă de tine – Precum și tu te-ai lepădat – Și nu vei mai fi împărat.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ