Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 19:17 - Biblia în versuri 2014

17 Ca, fratele, să-ți pizmuiești În inimă-ți, căci este rău. Să-l mustri pe seamănul tău, Făr’ să te-ncarci cu-al său păcat, Din pricină că l-ai mustrat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Să nu-l urăști în inima ta pe fratele tău, ci mustră-l pe semenul tău, ca astfel să nu te împovărezi cu păcat din cauza lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Să nu îl urăști în inima ta pe fratele tău; ci (doar) fă reproșuri semenului tău (atunci când este cazul), ca să nu te încarci cu păcat din cauza lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău ca să nu porți păcat din cauza lui!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri negreșit pe aproapele tău și să nu porți păcat pentru el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 19:17
23 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Esau, o ură, a luat Pe Iacov, căci a căpătat, În locu-i, binecuvântare, Fiind deci, peste el, mai mare. În sinea sa, a cugetat: „Iată că s-a apropiat Ziua de bocet, pentru tata, Și am să-i dau, lui Iacov, plata. El va muri de mâna mea!”


Doar Absalom nu a vorbit, Nimica, cu fratele său. Nu-i zise nici bine, nici rău, De fapta ce a săvârșit-o Când pe Tamar a necinstit-o, Însă, de-o ură ne-mpăcată, A fost cuprins atunci, pe dată.


Am mers atunci și i-am mustrat Pe oamenii din Iuda, cari Se dovedeau a fi mai mari, Zicându-le astfel, apoi: „De ce faceți, acest rău, voi? Prin ce-ați făcut, oare, nu știți, Sabatul, că îl pângăriți?


Mai bine vreau să fiu lovit De cel care-i neprihănit, Căci loviturile primite Vor fi atunci, bine venite. Voiesc ca să fiu pedepsit De cel care-i neprihănit, Căci îmi va fi pedeapsa lui, Asemeni untdelemnului Care-i turnat pe capul meu. Nu voi întoarce capul eu, De la pedeapsă, niciodată. Dar ruga mea va fi-nălțată În contra răutăților.


Nu îl mustra pe omul care Batjocorește, căci el are Să te urască. Mai deștept Este să-l cerți pe înțelept Și ai să fii, de el, iubit:


La voi înșivă, să luați Seama și-atent să vă purtați! Când al tău frate a greșit Și-n contră-ți a păcătuit, Du-te de-l mustră, după care – De-i pare rău – îi dă iertare.


Cu toate că ei știu prea bine Că plata ce li se cuvine – Cum hotărât-a Dumnezeu – E moartea, totuși, tot mereu, Astfel de lucruri, săvârșesc. Ba mai mult: buni, ei îi găsesc – Vădindu-se pe al lor plac – Pe toți acei care le fac.”


Cu toate-acestea, v-ați fălit, În loc ca să vă fi mâhnit, Iar pe cel care s-a purtat Așa, afară, să-l fi dat!


„Deci fraților, dacă, cumva, Are să cadă cineva, Într-o greșeală, vreau ca voi, Cu al blândeții duh apoi, Să știți ca să îl ridicați Și astfel, sprijin, să îi dați – Căci voi nu mai sunteți firești, Ci ați ajuns duhovnicești. Seama să ieie orișicine, La ce îl va privi pe sine, Ca să n-ajungă, la sfârșit – Cumva – să fie ispitit.


Vreau să evite fiecare, Lucrările neroditoare, Ale-ntunericului; voi, Doar, osândiți-le apoi.


Pe cei care păcătuiesc, Mustră-i, atunci când se găsesc Toți, laolaltă, adunați, Ca astfel, frică – ceilalți frați – Să aibă, și să ia aminte.


Să nu te-areți grăbit, din fire, Când, mâinile, pe cineva, Ți le așezi, ca nu cumva, Părtaș dar, să te pomenești, Că, la al său păcat, tu ești. Pe tine însuți, ne-ncetat – Te rog – păzește-te curat.


Mereu, să propovăduiești Cuvântul și să stăruiești Asupra lui, necontenit, Atât la timpul potrivit, Precum și în orice răstimp Ce nu pare a fi la timp. Mustră și ceartă, cu măsură, Îndeamnă, dă învățătură, Împarte, tuturor, povețe Și le-nsoțește cu blândețe.


Ceea ce a mărturisit, E-adevărat; deci, negreșit, Tu, cât mai aspru cu putință, Să-i mustri dar, ca, în credință, Să poată crește-apoi, frumoși, Curați, mereu, și sănătoși.


Aceste lucruri, le vestește, Cu-nțelepciune sfătuiește Și mustră-atuncea când se cere, Pe fiecare, cu putere; Și nimenea să nu-ndrăznească Apoi, să te disprețuiască.”


Vă scriu, ca să vă dau de știre, Cum că în beznă-i rătăcit Acela care s-a vădit Că l-a urât pe al său frate. Cărările îi sunt aflate În întuneric și nu știe Unde se duce, ce-o să fie, Fiindcă ochii i-au orbit În bezna ce l-a-nvăluit.


Cel care spune că trăiește Doar în lumină, dar urăște Pe al său frate, este încă, Aflat în bezna cea adâncă.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ