Levitic 19:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Cât veți trăi pe-acest pământ, Pe-al vost’ aproape, vă feriți Ca nu cumva să-l asupriți Și de asemeni, nimenea, Nimic, cu sila, să nu-i ia. Partea ce-i este datorată Celui tocmit cu ziua, dată Va trebui atunci să fie – Nu așteptați deci, ca să vie A doua zi, ca să-l plătiți.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹³ Să nu-l asuprești pe semenul tău și să nu-l jefuiești. Să nu rămână la tine până dimineața plata zilierului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Să nu îți înșeli semenul și nici să nu îl jefuiești. Să nu reții până a doua zi plata celui care lucrează cu ziua pentru tine.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Să nu-l asuprești pe aproapele tău și să nu iei nimic cu forța! Să nu oprești până a doua zi plata celui tocmit cu ziua!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Să nu asuprești pe aproapele tău și să nu storci nimic de la el prin silă. Să nu oprești până a doua zi plata celui tocmit cu ziua.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Să nu asuprești pe aproapele tău nici să‐l despoi și simbria celui tocmit să nu rămână noaptea la tine până dimineață.

Levitic 19:13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 17:5

Prietenul, spre-a fi prădat, Acela fie blestemat Cu stingerea luminilor Cari ard în ochii fiilor.

Iov 31:39

De roadele i-au fost mâncate De mine făr’ a fi plătit Și dacă cumva am mâhnit Sufletul vechilor stăpâni,

Iov 7:2

E viața lui. Precum suspină, Gândind la umbra din grădină Un rob, sau cum așteaptă plata Un muncitor când munca-i gata,

Exodul 20:15

Să nu furi, de la nimenea.

Exodul 22:13

De dobitocul o să cadă, Sălbăticiunilor, drept pradă Și-are să fie sfârtecat, Omul, atunci, e obligat Ca să aducă o dovadă Spre a putea ca să se vadă Că acest lucru s-a-ntâmplat. Alt dobitoc, nu-i obligat Să dea în schimbul celui care Fusese sfâșiat de fiare.

Exodul 22:15

Dacă stăpânul o să fie De față, nici o datorie Nu are cel ce-a-mprumutat-o, Față de cel care i-a dat-o. Prețul plătit pentru chirie De-ajuns va trebui să fie.”

Exodul 22:21

„Pe cel străin, nu-l asuprești; De-asemeni, să nu-l chinuiești, Pentru că și al vost’ popor, În țara Egiptenilor, Străin a fost. Să te ferești,

Exodul 22:7

Dacă un om dă altuia Unelte, bani spre a-i ținea La sine-n casă, spre păstrare Și-apoi furate-s, hoțul care Astă hoție-a săvârșit, Va da-napoi tot, îndoit.

Proverbe 20:10

Duble măsuri de vei avea – Și greutăți asemenea – Află că rău vor fi văzute De Domnul, căci nu-I sunt plăcute.

Proverbe 22:22

Nu despuia pe cel sărac Doar pentru că nu-ți e pe plac A lui umilă sărăcie. Pe amărâtul ce-o să-ți vie La poartă, să îl ocrotești Și nu cumva să-l asuprești!

Proverbe 3:28

Nu-i spune celui ce-o să-ți ceară „Te du, și vin-o mâine, iară”. Ajută-l fără ca să stai Pe gânduri, dacă poți să-i dai.

Ieremia 22:13

„Vai de cel care se vădește Că a lui casă și-o zidește Cu nedreptate ne-ncetat Și-odăile și le-a-nălțat, Mereu, doar cu nelegiuire! Vai de cel care – rău, din fire – Cu-al său aproape-și face treaba Și-l lasă a munci degeaba, Căci nu voiește să-i dea plată!

Ieremia 22:3

Domnul a zis: „Când judecați, Dreptatea să o apărați! Scăpați pe cel ce-i asuprit, De cel de cere-i prigonit! De văduve, vă-ngrijiți voi, De-orfani și de străini apoi. Să îi vegheați, să-i ocrotiți Și nicicând să nu-i chinuiți! Sângele cel nevinovat, Să nu fie, de voi, vărsat!

Езекиел 18:7

Care, pe nimeni, n-asuprește; Care, nimica, nu răpește; Cari dă-napoi zălogul dat De cel ce-i e îndatorat; Cari dăruie, din pâinea lui, O parte, și flămândului; Cari cu o haină-l învelește Pe cel ce, gol, se dovedește;

Езекиел 22:12

În tine se fac daruri care Sunt pentru-a sângelui vărsare. Iei camătă și te grăbești, Aproapele, să-ți jefuiești. Însă de Mine, uiți mereu” – Spusese Domnul Dumnezeu.

Езекиел 22:29

Poporul s-a ticăloșit Căci se dedă la silnicie. Astfel ajuns-a să se ție Doar de furat; se repezește, Pe cel sărac și-l asuprește. Străinul, între ei aflat, E în picioare-apoi, călcat, Chiar de se vede, negreșit, Că omul e nedreptățit!

Levitic 25:14

Dacă, „ceva”, aproapelui, Îi vindeți, sau de cumpărați Voi de la el, nu vă-nșelați Unii pe alții mai apoi, Căci frați, cu toții sunteți voi.

Levitic 25:17

Nu vă-nșelați dar, între voi, Ci temeți-vă mai apoi, De Domnul vostru, tot mereu. Eu sunt al vostru Dumnezeu!

Levitic 6:3

Aproapele, tăgăduind Că lucrul său – pierdut fiind – A fost, de el – acum – găsit; Sau dacă, cumva, a rostit Un jurământ strâmb, cu privire La lucrul de cari are știre; Deci dacă a păcătuit Prin ceea ce a săvârșit,

Maleahi 3:5

„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Matei 20:8

Când înserarea s-a lăsat, Stăpânul viei l-a chemat Pe-al său ispravnic și, grăbit, Acestuia, i-a poruncit: „Du-te, cheamă-i pe lucrători, Să le plătești! Cei, cari din zori, S-au ostenit în a mea vie, La plată, ultimii să fie. Întâi, acei vor fi plătiți, Care în urmă sunt veniți.”

Marcu 10:19

Cât despre ce M-ai întrebat, Poruncile care s-au dat, Cred că le știi: să nu curvești, Să nu ucizi, să nu mințești, Să nu furi și să nu înșeli. Evită astfel de greșeli, Și-apoi, părinții să-ți cinstești, Căci astfel, viață dobândești.”

Luca 3:13

El le-a răspuns: „Să nu luați Nimic, celor ce-i vămuiți, Peste porunca ce-o primiți!”

1 Tesaloniceni 4:6

Urmați, vă rog, îndemnul meu, Și, vicleșug, să n-arătați – Sau nedreptate – între frați, Pentru că Domnul pedepsește, Pe-acela care săvârșește Aceste lucruri, negreșit, Așa cum v-am adeverit.

1 Timotei 5:18

Căci, în Scriptură, este scris Ceea ce-n timpuri vechi s-a zis: „Să nu legi gura boului, La treieratul grâului”, Și, „Vrednic – cel care muncește – De plata lui, se dovedește”.

Iacov 5:4

Nu i-ați plătit pe lucrători, Care-au trudit la secerat, Pe-al vost’ ogor: i-ați înșelat Când fost-a vorba de plătit. Această plată, negreșit, În contra voastră, strigă-acum. Pedeapsa voastră e pe drum. Iată, Domnul oștirilor – Plânsul secerătorilor – Din cortul Său, l-a auzit.