Levitic 18:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Țara prin ele-a fost spurcată. Fărădelegea-nfăptuită N-o voi lăsa nepedepsită Și-atunci, pământul va vărsa, Pe-ai săi oameni, din gura sa.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁵ Țara a fost pângărită. De aceea am pedepsit-o pentru nelegiuirea ei, astfel încât țara i-a vărsat din gura ei pe locuitorii ei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Țara a fost profanată prin ele. Din această cauză, Eu o voi pedepsi pentru păcatul ei. Și atunci îi va vărsa pe locuitorii care o populează acum.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Țara s-a întinat, iar eu îi voi pedepsi fărădelegea ei și pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii săi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Țara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea și pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ Și țara s‐a întinat și eu cercetez nelegiuirea ei în ea și țara varsă pe locuitorii ei.

Levitic 18:25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 21:26

El a lucrat, neîndoios, În chipul cel mai urâcios Căci doar pe idoli i-a slujit, La fel ca neamul Amorit, Pe care Domnu-l alungase, Atunci când Israel intrase În țara ce fusese dată Pentru ai săi părinți, odată.

Esdra 9:11

Poruncile ce nu le-ai dat Tu, prin proroci, noi le-am călcat. Tu le-ai vorbit în acest fel Copiilor lui Israel: „Țara în care-o să intrați – În stăpânire s-o luați – Este o țară minunată, Însă ea este întinată De făr’delegi și urâciuni, Necurății și spurcăciuni Pe care-acum le săvârșesc Popoarele ce-o locuiesc.

Psalmi 106:38

Sângele cel nevinovat Al fiilor, ei l-au vărsat În cinstea zeilor pe care Țara Canaanului îi are Și cu omoruri ei spurcară Moșia ce o căpătară.

Psalmi 89:32

Atuncea am să-i pedepsesc Și cu nuiele-am să-i lovesc.

Isaia 24:5

Toate s-au întâmplat deodată, Pentru că țara e spurcată De cei care o locuiesc. Oameni-aceștia nu păzesc Legile care au fost date. Poruncile au fost călcate, Iar legământul – pus să fie Un legământ pentru vecie – L-au rupt. De el, nu le-a păsat Ci în picioare l-au călcat.

Isaia 26:21

Tocmai acuma, Domnul – iată – Iese din locuința Lui, Căci vrea, pe ai pământului Locuitori, să îi lovească Și astfel să îi pedepsească Pentru nelegiuirea lor. Apoi, sângele morților, Pe față fi-va arătat, Căci de pământ, afară dat, Sângele lor are să fie. Uciderile, să se știe Că nu vor fi acoperite, Ci toate fi-vor dezvelite.

Ieremia 14:10

Despre popor, Domnu-a vorbit: „Îi place ca nestingherit S-alerge-ncoace și încolo: Acum e-aici, apoi dincolo, Iar pentru ale lui picioare El nu arată vreo cruțare. De-aceea, Domnul nu găsește Plăcere-n el, ci-Și amintește De răul ce l-a săvârșit Și astfel fi-va pedepsit.”

Ieremia 16:18

Iată că am să-i răsplătesc Și îndoit am să-i plătesc Pentru că au păcătuit Și pentru că au săvârșit Nelegiuiri, în țara Mea. Umplută Îmi fusese ea, Cu trupurile jertfelor Aduse idolilor lor. Mari urâciuni au săvârșit Și moștenirea Mi-au mânjit.”

Ieremia 2:7

„O țară, Eu v-am dat, bogată, Ca o livadă minunată. Acolo, Eu am vrut să stați Și rodul țării să-l mâncați. Voi ați venit, v-ați așezat Și-n urmă țara Mi-ați spurcat, Iar moștenirea – vă pot spune – Mi-ați prefăcut-o-n urâciune.

Ieremia 23:2

Iată ce-a zis Domnul, Acel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Pentru că voi Mi-ați risipit Turma și nu v-ați îngrijit, Cu drag, de ale Mele oi, Am să vă pedepsesc apoi, Căci rele fapte-ați săvârșit.”

Ieremia 5:29

„Și-atunci, să nu îi pedepsesc, Când aste rele făptuiesc?” – A-ntrebat Domnul. „Pot să spun Că n-am, pe ei, să Mă răzbun?

Ieremia 5:9

„Atunci, să nu îi pedepsesc, Când astfel ei păcătuiesc? Sau oare, să nu Mă răzbun Pe-acest popor ce nu e bun?”

Ieremia 9:9

Atunci, pedepse să nu-i pun Și oare, să nu Mă răzbun Pe un asemenea popor?” – A zis Domnul oștirilor.

Osea 2:13

Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Osea 8:13

Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!

Osea 9:9

În stricăciuni se-afundă ei, Precum în zilele Ghibei. Domnul are să-i pedepsească, Pentru că o să-Și amintească De făr’delegile pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.

Levitic 18:26

Poruncile-Mi, să le păziți, Iar legile-Mi să le-mpliniți. Să nu faceți și voi, cândva, Astfel de spurcăciuni, cumva. Toți trebuie să se ferească: Și cei care-au să locuiască Străini, în al vostru pământ, Dar și cei cari băștinași sânt.

Levitic 18:28

Luați dar, seama bine, voi, Să nu vă verse mai apoi – Țara în care-o să intrați – Din gura ei, când o spurcați, La fel precum i-a mai vărsat Pe cei care, în ea, au stat.

Romani 8:22

Noi știm că firii îi e greu, Căci, de durere, este plină Și, până astăzi, ea suspină Și suferă chinul cel mare, Pe care nașterea îl are.

Deuteronom 18:12

Cei care fac astfel – vă spun – Nu sunt pe placul Domnului. Priviți sunt, înaintea Lui, Drept urâciune. Pentru ei, Sunt alungați, acum, toți cei Care au locuit în țară. Domnul are să-i dea afară, Din fața ta și-n locul lor, O să se-așeze-al tău popor.

Deuteronom 21:23

Al său trup nu va fi lăsat Noaptea, pe lemn, ci să-l luați Și-n acea zi să-l îngropați; Căci omul spânzurat, mereu, E blestemat, de Dumnezeu. Să nu spurcați țara pe care, Iată că Domnul vostru are Ca să v-o dea, în stăpânire, Să o aveți drept moștenire.”

Deuteronom 9:5

Nu pentru bunătatea-ți mare – Sau curăția ce o are Inima ta – ai să primești Țara, ca să o stăpânești. Pentru prea mare răutate, Popoarele sunt alungate, Din fața ta, căci Domnul vrea, În stăpânire să îți dea Țara, ținându-Și legământul Și totodată, jurământul Cu care El l-a întărit, Cu-ai tăi părinți, când a vorbit. Iată că Domnul Dumnezeu Își ține-al Său cuvânt, mereu. Avram, Isac și – negreșit – Iacov sunt cei care-au primit Cuvântul legământului Și jurământul Domnului.