Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 17:15 - Biblia în versuri 2014

15 Oricare om, din Israel – Străin sau băștinaș, la fel – Atunci când întâmpla-se-va Că are a mânca, cumva, Carne, din fiara sfâșiată Sau care, moartă, e aflată, Să-și spele haina, imediat, Să-și scalde trupul. Necurat, Omul acela o să fie, Până când seara o să vie. Apoi, va fi, din nou, curat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

15 Orice persoană, fie băștinaș, fie străin, care mănâncă din cadavrul unui animal sau dintr-un animal sfâșiat de sălbăticiuni, să-și spele hainele și să se scalde în apă. El va fi necurat până seara, după care va fi curat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Orice persoană care mănâncă din carnea unei creaturi care a murit sau care a fost sfâșiată de animale sălbatice – indiferent că este băștinaș sau străin – trebuie să își spele hainele și să se îmbăieze. Acela va fi necurat până seara; apoi va redeveni curat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Oricine va mânca dintr-un cadavru sau dintr-un animal sfâșiat, fie băștinaș, fie străin, să-și spele hainele, să se scalde în apă și este impur până seara; apoi va fi curat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Oricine, fie băștinaș, fie străin, care va mânca dintr-o fiară moartă sau sfâșiată, să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara; apoi va fi curat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și orice suflet care va mânca dintr‐o mortăciune sau fiară sfâșiată, fie băștinaș fie străin de loc, să‐și spele hainele și să se scalde în apă și să fie necurat până seara; atunci va fi curat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 17:15
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iată ce am găsit cu cale: Primul născut, al vacii tale, Al oii pe care o ai, Mie, trebuie să Mi-l dai; Cu mama lor au să rămână Aceștia, timp de-o săptămână. La Mine-i vei aduce-apoi, A opta zi. Eu vreau ca voi,


Să Îmi fiți sfinți. Să nu mâncați Din carnea ce o s-o aflați Pe câmp, de fiare sfâșiată. Ea trebuie-a fi aruncată. Luați-o, cu-ale voastre mâini, Și aruncați-o-apoi, la câini.”


„Ah, Doamne!”, zis-am îngrozit. „Tu, care îmi ești Dumnezeu, Știi bine că sufletul meu Nu a fost pângărit, vreodată, Din a mea tinerețe! Iată, Până acuma n-am mâncat Vreun dobitoc mort, sfâșiat Și nici vreo carne necurată!”


Toți preoții nu vor putea, Pentru mâncare, ca să ia Din păsările ce-au pierit, Din vitele ce au sfârșit A fi de fiare sfâșiate Sau care, moarte, sunt aflate.”


De ele, nu v-apropiați, Căci vă vor face necurați. Dacă se-atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până seara-i necurat.


Acela care, hoituri, cară, E necurat până pe seară – De-a dus lăcustele acele, Va trebui, haina, să-și spele.


Deci să priviți ca necurate, Acele dobitoace – toate – Care cu patru labe sânt, Putând să umble, pe pământ. Astfel, oricine din popor De va atinge hoitul lor, Tot necurat are să fie, Până când seara o să vie.


Până în seară-i necurat Cel care, hoituri, a purtat, Din dobitoacele acele, Și trebuie, haina, să-și spele. Aceste dobitoace – toate – Să le priviți ca necurate.


Pe-aceste târâtoare – toate – Să le priviți ca necurate. De se atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până-n seară-i necurat.


Orișice lucru, peste care Pică ceva – din întâmplare – Desprins din hoiturile lor – Din hoitul târâtoarelor – Are să fie necurat, Ori peste ce va fi picat: Vase de lemn, haine curate – Din piele sau din sac lucrate – Sau orișice alt lucru care E bun de întrebuințare Pentru ceva. Aceste toate Vor fi, în apă, așezate, Unde vor trebui să stea, Pân’ înserarea va cădea. Doar după ce s-a înserat, Lucrul acel va fi curat.


Dacă se va-ntâmpla, vreodată, Să piară, ca din întâmplare, O vită dintre cele care Date v-au fost, pentru mâncat, De bună seamă-i necurat Acela care s-a atins De ea, voit sau înadins. El, necurat, are să fie Până când seara o să vie.


Cel care va mânca apoi, Din acel trup mort, să știți voi Că necurat are să fie, Până când seara o să vie. De-asemenea, omul acel Cari poartă trupul mort, și el Are să fie necurat, Până când se va fi-nserat. El va mai trebui să-și spele, Apoi, și hainele acele Cu care fost-a îmbrăcat Când, trupul mort, el l-a purtat.


Dacă se va-ntâmpla, vreodată, Ca cineva să fi atins – Fără să vrea sau înadins – Lucrul cari fost-a așezat Sub omul care-i necurat, Acel om trebuie să știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat. Omul care a ridicat Lucrul acela, negreșit, Să-și spele haina și, grăbit, Apoi să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Oricine-atinge patul ei – Al unei astfel de femei – Să-și spele hainele, de-ndat’, Și-apoi să meargă la scăldat, Căci necurat are să fie, Până când seara o să vie.


Atunci când întâmpla-se-va, Să se atingă cineva, De patul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge un pat dintre acele, Va trebui, haina, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


O vită care a murit, Să n-o mănânce! Negreșit, Oprit e de-a mânca, vreodată, O vită ce-a fost sfâșiată, Pentru a nu se fi spurcat, Prin tot ceea ce a mâncat. Eu, Domnul sunt! Să Îmi păzească


Din dobitocul ce-a murit, Din vita care a pierit Fiind de fiare sfâșiată, E-ngăduit a fi luată Grăsimea și s-o folosiți În orice fel. Precum voiți, Puteți a-i da-ntrebuințare, Afară numai de mâncare.


Un om care va fi curat, Pe cel ce este necurat, A treia zi, să îl stropească, Pentru ca să se curățească. A șaptea zi de-asemenea, Iar omul, grijă, va avea, Să-și spele hainele, de-ndat’, Și să se ducă la scăldat Căci necurat el mai urmează A fi, până se înserează. Seara, va fi, din nou, curat.


Aceasta trebuie să fie, O lege, pentru veșnicie. Cel cari, pe altul, îl stropește, Cu apa care curățește, Să-și spele hainele și el. Să știți dar, că omul acel – Prin ceea ce el a lucrat – O să ajungă necurat, Căci s-a atins de apa care E pentru-a face curățare. El, necurat, are să fie, Până când seara o să vie.


Acel care s-a ocupat De arsul vacii, tot la fel, Are să facă-apoi și el: Să-și spele hainele de-ndat Și să se ducă la scăldat. În tabără, să vină iară Și-i necurat, până pe seară.


Nimeni dar, mâna, nu va pune, Ca să mănânce-o mortăciune, Ci să o dați străinilor Cari sunt la voi – vindeți-o lor; Căci pentru Domnul, pe pământ, Voi toți sunteți un popor sfânt. În lapte, de la mama lui, Să nu fierbi carnea iedului.”


„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ