Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 16:34 - Biblia în versuri 2014

34 Această lege, să se știe Că, veșnică, are să fie, Pentru poporu-acesta: iată, În fiecare an, o dată, O să se facă ispășire – Așa precum v-am dat de știre – Pentru întregul Israel.” Aron a împlinit și el, Ceea ce Domnu-a poruncit, Prin Moise-atunci când i-a vorbit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

34 Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru voi: să se facă ispășire pentru fiii lui Israel o singură dată pe an, pentru toate păcatele lor“. Și Moise a făcut așa cum i-a poruncit Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 Această poruncă să fie permanent respectată de voi. Să se facă achitare pentru israelieni o singură dată pe an, pentru toate păcatele lor.” Moise a făcut exact cum i-a poruncit Iahve.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 Aceasta să fie pentru voi lege veșnică: să se facă ispășire o dată pe an pentru fiii lui Israél, pentru păcatele lor!”. Și s-a făcut așa cum îi poruncise Domnul lui Moise.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 Aceasta să fie pentru voi o lege veșnică: o dată pe an, să se facă ispășire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.” Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

34 Și aceasta să vă fie o orânduire veșnică pentru ca să se facă ispășire pentru copiii lui Israel de toate păcatele lor odată pe an. Și s‐a făcut cum poruncise Domnul lui Moise.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 16:34
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”


Pentru-a altarului sfințire, Aron va face ispășire, Pe coarnele altarului. Va folosi, în slujba lui, Sângele jertfei ce s-a dat Ca ispășire de păcat. Printre ai voști’ urmași, mereu, Lucru prea sfânt – de Dumnezeu – Aceasta e considerată, Făcându-se – pe an – o dată.”


Moise, la toate, s-a uitat. Cu-atenție le-a cercetat Și-apoi, în urmă, a văzut Cum că întocmai s-a făcut Totul, așa cum a dorit, Precum Domnul a poruncit. Când a sfârșit de cercetat, Moise i-a binecuvântat.


„Pe al tău frate, să-l previi, Căci trebuie Aron să știe – Când, în al Meu cort, o să vie – Că nu tot timpul va putea Să treacă, de acea perdea, Care-nlăuntru e aflată Și care este așezată Ca să acopere privirii, Acel capac al ispășirii Cari, pe chivot, trebuie pus. În acest fel îi vei fi spus Tu, lui Aron, ca să nu piară, Când, în lăcaș, intra-va iară. Peste capac, un nor va sta, În care Mă voi arăta.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Oprit va fi dar, orișicare Să săvârșească vreo lucrare, Căci este, pentru-ntreaga fire, O zi dată spre ispășire, În care face-veți apoi, O ispășire pentru voi, În fața Domnului, mereu, Căci e al vostru Dumnezeu.


În acea zi, să nu munciți; Să stați doar, să vă odihniți, Precum v-am spus. Deci să se știe Că veșnică are să fie Această lege, pentru voi, Și pentru-ai voști’ urmași apoi, În orice loc aveți să fiți, Oriunde o să locuiți.


Moise, precum i-a poruncit Domnul să spună, a vorbit Copiilor lui Israel. L-au scos afar’ apoi, pe cel Care-a hulit, și l-au ucis Cu pietre, precum Domnu-a zis.


Aceasta, vreau ca să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care să o țineți voi Și toți urmași voștri-apoi, În orice loc aveți să fiți Și-oriunde o să locuiți. Cu nici un chip, să nu mâncați Grăsimi, sau sânge să gustați!”


„A zecea zi când o să vie – În luna-a șaptea – să se știe Că e o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare, În cari va trebui să știți Ca sufletul să vi-l smeriți. În astă zi de sărbătoare, Să nu faceți nici o lucrare.


O jertfă numai, a dat El, Și i-a făcut, în acest fel, Pe toți cei care sunt sfințiți, A fi, pe veci, desăvârșiți.


Dar, tocmai amintirea lor – Adică a păcatelor – Din an, în an, se înnoiește, Prin jertfa ce se dăruiește.


N-a trebuit ca să se ducă Și-apoi, pe Sine, să Se-aducă Drept jertfă, pentru fiecare, De multe ori, ca și cel care Ca preot mare a intrat În Locul cel „prea sfânt” chemat – Odată-n an – având, cu el, Sânge de țap, ori de vițel – Deci sânge cari nu e al lui, Ci e a animalului Ce, înadins, a fost jertfit –


În cea de-a doua, voie are – Să intre – doar preotul mare, O dată-n an, și nu oricum, Ci sânge-având, cu el acum, Ca să-l aducă, negreșit, Pentru păcatul săvârșit De sine însuși, după care, Pentru întreaga adunare – Pentru păcatele găsite Din neștiință-nfăptuite.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ