Levitic 16:31 - Biblia în versuri 201431 Această zi când o să vie, Ca un Sabat, voiesc să fie, În care, toți să stați în tihnă, Să îi dați trupului, odihnă. În acea zi, voiesc să știți Ca, sufletul, să vă smeriți, Cu toți, în față-Mi, pentru că Este o lege veșnică. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească31 Este Sabatul, o zi de odihnă pentru voi în care să vă smeriți sufletele; aceasta este o hotărâre veșnică. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201831 Acea zi este un Sabat, o zi de odihnă în care trebuie să vă smeriți sufletele. Vă poruncesc să procedați permanent așa. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202031 Aceasta să fie pentru voi o sărbătoare, o zi de odihnă în care să vă umiliți sufletele. Aceasta este o lege veșnică. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu31 Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriți sufletele. Aceasta să fie o lege veșnică. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193131 Este un Sabat de odihnă pentru voi și să vă amărâți sufletele: este o orânduire în veac. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Ai șase zile să muncești Și lucrul să ți-l isprăvești. A șaptea zi când va să vie, Cu toții trebuie să știe Cum că Sabatul a sosit Și orice lucru oprit. Sabatu-i ziua de odihnă – E ziua-n care capeți tihnă – Căci este ziua minunată Cari Domnului îi e-nchinată. Acel ce îndrăzneală are Să săvârșească vreo lucrare Când e Sabatul, negreșit, Cu moarte fi-va pedepsit.
„Dar ce folos e că postim” – Zic ei – „sau că ne chinuim Al nostru suflet, ținând post? Vedem că n-are nici un rost, Căci nu vrei să ne vezi și-apoi, Știm că nu iei seama la noi.” Domnul a zis: „Eu văd ce rost Are mereu al vostru post. Iată, nu sunteți auziți, Pentru că-n ziua-n cari postiți Vă lăsați duși de-a voastră fire Și-i asupriți, cu bună știre, Pe simbriașii cei pe care În slujbă-i are fiecare.
Oare, Îmi e Mie, plăcut, Postul pe care l-ați ținut? Credeți că-Mi place să privesc Cum oamenii își chinuiesc Ale lor suflete, când vin Și-o zi de post, ‘nainte-Mi, țin? Credeți că poate să Îmi placă Atunci când ei, capul, își pleacă, Asemeni unui pipirig, Sau când, cutremurați de frig, Pat în cenușă, ei își fac Și-și întind oasele pe sac? Aceasta-i ziua postului, Plăcută-n fața Domnului?
El zise-apoi: „De bună seamă, Tu, Daniele, să n-ai teamă! Rugile tale, înălțate De tine, fost-au ascultate, Încă din prima zi în care Ți-ai pus inima, cu răbdare, Să caute, să înțeleagă Și-nvățătură să culeagă, Să știi să te smerești mereu Față de al tău Dumnezeu. Cuvintele pe cari le-ai spus, Acum, la tine, m-au adus!