Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 16:26 - Biblia în versuri 2014

26 Referitor la omu-acel Cari, țapul – pentru Azazel – Va trebui să-l izgonească, Iată ce are să-mplinească: ‘Nainte ca să intre iară, În tabără, să-și spele-afară, Trupul și straiele și-apoi, Să intre-n tabără-napoi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

26 Cel ce va da drumul țapului pentru Azazel să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă; apoi să vină în tabără.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Cel care va da drumul țapului pentru Azazel, trebuie să își spele cu apă atât hainele, cât și corpul. După ce își va spăla astfel tot corpul, va putea să revină în tabără.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Cel care trimite țapul pentru Azazél să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă și, după aceea, să intre în tabără!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Cel ce va izgoni țapul pentru Azazel să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă, după aceea să intre iarăși în tabără.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Și acela care a dat drumul țapului pentru Azazel să‐și spele hainele și să‐și scalde carnea în apă și după aceea să intre în tabără.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 16:26
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

De ele, nu v-apropiați, Căci vă vor face necurați. Dacă se-atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până seara-i necurat.


Acela care, hoituri, cară, E necurat până pe seară – De-a dus lăcustele acele, Va trebui, haina, să-și spele.


Deci să priviți ca necurate, Acele dobitoace – toate – Care cu patru labe sânt, Putând să umble, pe pământ. Astfel, oricine din popor De va atinge hoitul lor, Tot necurat are să fie, Până când seara o să vie.


Până în seară-i necurat Cel care, hoituri, a purtat, Din dobitoacele acele, Și trebuie, haina, să-și spele. Aceste dobitoace – toate – Să le priviți ca necurate.


Pe-aceste târâtoare – toate – Să le priviți ca necurate. De se atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până-n seară-i necurat.


Orișice lucru, peste care Pică ceva – din întâmplare – Desprins din hoiturile lor – Din hoitul târâtoarelor – Are să fie necurat, Ori peste ce va fi picat: Vase de lemn, haine curate – Din piele sau din sac lucrate – Sau orișice alt lucru care E bun de întrebuințare Pentru ceva. Aceste toate Vor fi, în apă, așezate, Unde vor trebui să stea, Pân’ înserarea va cădea. Doar după ce s-a înserat, Lucrul acel va fi curat.


Dacă se va-ntâmpla, vreodată, Să piară, ca din întâmplare, O vită dintre cele care Date v-au fost, pentru mâncat, De bună seamă-i necurat Acela care s-a atins De ea, voit sau înadins. El, necurat, are să fie Până când seara o să vie.


Cel care va mânca apoi, Din acel trup mort, să știți voi Că necurat are să fie, Până când seara o să vie. De-asemenea, omul acel Cari poartă trupul mort, și el Are să fie necurat, Până când se va fi-nserat. El va mai trebui să-și spele, Apoi, și hainele acele Cu care fost-a îmbrăcat Când, trupul mort, el l-a purtat.


Pe câmp. Cel ce s-a curățit Să-și spele haina, negreșit, Să-și radă părul și scăldat Să fie, pentru-a fi curat. În urmă, poate ca să vie În tabără, însă să știe Că trebuie ca să rămână – Afar’ din cort – o săptămână.


Dacă de lucrurile-acele – Se va atinge-atunci, cumva, Din întâmplare, cineva, Acela trebuie să știe Că necurat are să fie. Să meargă-n grabă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Iar țapul care a ieșit, La sorți, drept pentru Azazel, Viu trebuie a fi pus el Apoi, în fața Domnului, Slujind deci, prin menirea lui, La împlinirea ispășirii. Să-l lași apoi, în voia firii: Deci să îl ducă în pustie, Unde va trebui să fie – Țapul acel – liber lăsat, Lui Azazel fiindu-i dat.


Grăsimea jertfei cu menire De jertfă pentru ispășire Să o aducă pe altar, Ca să o ardă pe-al său jar.


Cel ce le arde, să păzească Ce trebuie să împlinească: ‘Nainte ca să intre iară, În tabără, să-și spele-afară, Trupul și straiele și-apoi, Să intre-n tabără-napoi.”


Aron, pentru aceștia doi, S-arunce sorți, ca să se știe, Ai cui vor trebui să fie: Unu-i al Domnului astfel, Iar altu-i al lui Azazel.


Aceasta trebuie să fie, O lege, pentru veșnicie. Cel cari, pe altul, îl stropește, Cu apa care curățește, Să-și spele hainele și el. Să știți dar, că omul acel – Prin ceea ce el a lucrat – O să ajungă necurat, Căci s-a atins de apa care E pentru-a face curățare. El, necurat, are să fie, Până când seara o să vie.


Cum că nimic n-a reușit Prin Lege-a fi desăvârșit – Și-apoi, avea ca să se pună, În locu-i, o nădejde bună, Prin care, noi, acum, putem, De Tatăl, să ne-apropiem.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ