Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 16:14 - Biblia în versuri 2014

14 Și-n sângele vițelului, Își va vârî degetul lui, Pentru că trebuie stropit Capacul, către răsărit. De șapte ori, în fața lui, Cu sângele vițelului, El să stropească, ne-ncetat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

14 Să ia din sângele taurului și să-l stropească cu degetul pe partea de est a Capacului ispășirii, iar în fața Capacului ispășirii să stropească din sânge cu degetul de șapte ori.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul partea de est a capacului Achitării. Să facă această stropire a sângelui cu degetul de șapte ori înaintea capacului Achitării.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul său înaintea capacului ispășirii, spre răsărit: să stropească de șapte ori cu sânge înaintea capacului ispășirii, cu degetul lui!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispășirii spre răsărit; să stropească din sânge de șapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispășirii.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul său înaintea scaunului îndurării spre răsărit și să stropească din sânge cu degetul său de șapte ori înaintea scaunului îndurării.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 16:14
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cu degetul, sânge, să ia Și să stropească-asemenea, De șapte ori, peste altar, Ca să-l sfințească așadar, De toată-ntinăciunea lui – Adică de-a poporului.”


În sângele-acelui vițel, Să-și vâre-apoi degetul lui, Stropind ‘naintea Domnului – În față la perdeaua care, Locașul sfânt, în el o are – De șapte ori, și să ajungă


Apoi, altarul, l-a stropit, De șapte ori și-n urmă, el A uns întreg altaru-acel Și toate sculele pe care, El le avea, pentru lucrare. A uns ligheanul de aramă Și-al său picior, de bună seamă. Prin ungerea ce-a săvârșit, Moise, pe toate, le-a sfințit.


Apoi, ‘naintea cortului, Să se întoarcă Eleazar. Să își înmoaie, așadar, În sânge, degetul, căci el O să stropească-n acest fel, De șapte ori, în fața lui, Deci înaintea cortului.


Deci fraților, pentru că noi Primit-am, prin Iisus apoi – Prin sângele ce L-a vărsat – Putința de a fi intrat În Locul ce „prea sfânt” se cheamă,


S-aveți deplină cunoștință, Precum că e cu neputință, Ca sângele taurilor – Și-asemenea, al țapilor – Să poată șterge, vreun păcat.


De-al nostru Domn, Hristos Iisus, Care se află-n ceruri, sus, Mijlocitor la Tatăl Sfânt, Pentru acest nou legământ, Și-apoi de sângele stropirii – Sânge care-i vorbește firii, Mai bine decât cel vărsat De către Abel, altădat’.


Căci dacă acel sânge care Se-arată-a fi al țapilor – Și-asemeni, al taurilor – Și-apoi, cenușa adunată Din vaca cea de jertfă dată, Stropite peste cei aflați Plini de păcate și-ntinați, Face să li se curățească Trupul și-astfel, să se sfințească,


De-asemenea, el a stropit, Cortul, cu sângele primit, Și toate vasele pe care, Acesta-n slujba sa, le are.


N-a trebuit ca să se ducă Și-apoi, pe Sine, să Se-aducă Drept jertfă, pentru fiecare, De multe ori, ca și cel care Ca preot mare a intrat În Locul cel „prea sfânt” chemat – Odată-n an – având, cu el, Sânge de țap, ori de vițel – Deci sânge cari nu e al lui, Ci e a animalului Ce, înadins, a fost jertfit –


În cea de-a doua, voie are – Să intre – doar preotul mare, O dată-n an, și nu oricum, Ci sânge-având, cu el acum, Ca să-l aducă, negreșit, Pentru păcatul săvârșit De sine însuși, după care, Pentru întreaga adunare – Pentru păcatele găsite Din neștiință-nfăptuite.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ