Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 15:31 - Biblia în versuri 2014

31 Vei despărți, în acest fel, Întregul neam din Israel, De tot ce este necurat. Numai așa va fi cruțat, Ca să nu piară ăst popor, Din pricina-ntinării lor – Al celor care pângăresc, Când – necurați – se dovedesc, Locașul, cortul Domnului Din mijlocul poporului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

31 În acest fel trebuie să-i țineți departe pe fiii lui Israel de necurățiile lor, pentru ca ei să nu moară din cauza necurățiilor lor, pângărind Tabernaculul Meu, care este în mijlocul lor“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Astfel trebuie să îi depărtați pe israelieni de scurgerile lor care îi fac necurați; pentru ca să nu ajungă să profaneze Tabernacolul Meu care este în mijlocul lor și să moară din cauza acestui fapt.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 Să-i învățați pe fiii lui Israél să se ferească de impuritatea lor, ca să nu moară în impuritatea lor, întinând sanctuarul meu care este în mijlocul lor!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Așa să depărtați pe copiii lui Israel de necurățiile lor, ca să nu moară din pricina necurățiilor lor, dacă pângăresc cortul Meu, care este în mijlocul lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 Și să despărțiți pe copiii lui Israel de necurățenia lor ca să nu moară în necurățenia lor, întinând locașul meu care este în mijlocul lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 15:31
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Dacă în inimă, pitite, Gânduri aveam – nelegiuite – Atunci încredințat eu sânt Că nu m-ar asculta Cel Sfânt.


Dar iată ce Mi-au mai făcut: Pe lângă-acestea, am văzut Că ele și al Meu Sabat Și-al Meu Locaș sfânt le-au spurcat. Pe toate Mi le-au pângărit.


Îmi zise: Fiu al omului, Iată că fiii cei pe care Casa lui Israel îi are, Spurcat-au țara-n care-au stat, Prin felu-n care s-au purtat Și prin tot ce au făptuit. Purtarea lor s-a dovedit O spurcăciune-n fața Mea, Care este asemenea Precum cea a unei femei Când e-n necurăția ei.


Ei trebuie să Îmi învețe Poporul și să-i dea povețe Ca astfel el să izbutească Să poată să deosebească Un lucru care este sfânt De celelalte ce nu sânt. El trebuie să aibă știre Să facă o deosebire Între cele ce sunt curate Și cele care-s necurate.


De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: Pe viața Mea jur Eu – Pentru că tu M-ai părăsit, Pentru că tu Mi-ai pângărit, Mereu, Locașul Meu cel sfânt, Ce se afla pe-al tău pământ, Cu idolii ce i-ai urmat Și urâciuni, neîncetat – Și Eu găsesc acum că-i bine Să-Mi întorc ochii de la tine. Mila, în ochii mei, loc n-are Și nu voi mai avea-ndurare.


Cu mulți care atuncea sânt, El o să facă legământ. Trainic, acesta o să fie Și-o săptămână o să ție. Când timpul are să arate Că săptămâna-i jumătate, Va face să-nceteze-ndată Jertfa menită a fi dată, Precum și daru-acela care Este adus pentru mâncare. Pe-aripa urâciunilor Care e a idolilor, Va veni unul cari vădește Precum că numai pustiește, Până prăpădul stabilit Cade peste cel pustiit.”


V-am dat această lege: voi, Prin ea, aveți a ști apoi, Ce este, sau ce nu-i curat, Și ce e voie de mâncat.”


Aceasta-i legea ce privește Rana de lepră ce lovește Haine de lână, in sau piele, Ori bătăturile acele, Urzelile pe cari le are, Sau lucrurile oarecare. Prin astă lege, declarate, Curate sunt, sau necurate.”


Această lege vi s-a dat Pentru cel care-i întinat, Prin a seminței lepădare – În somn – sau pentru omul care O scurgere necontrolată, Are, din trup; ea a fost dată


Păziți-Mi ale Mele legi! Sabatul Meu, să îl păziți! De-asemenea, să Îmi cinstiți, Mereu, locașul Meu cel sfânt, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt!


Și Eu voi proceda la fel: În contra omului acel, Îmi voi întoarce Fața Mea, Căci a-ndrăznit ca să îl dea, Pe unul dintre-ai săi copii, Pentru Moloh. Voiesc să știi Că nimicesc ființa lui, Din mijlocul poporului, Căci Mi-a spurcat locașul sfânt Cari este în al vost’ pământ, Iar al Meu Nume sfânt, astfel, Ajuns-a necinstit și El.


Dar să nu meargă, la perdea, Cari înlăuntru e aflată. Să nu se-apropie, vreodată, Nici de altarul Domnului – Din pricina metehnei lui – Ca nu cumva să-Mi necinstească, Prin meteahana sa trupească, Locașurile Mele, sfinte. De-aceea, să luați aminte, La tot ce Eu vă poruncesc: Eu Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”


Acela care a atins – Întâmplător sau înadins – Un mort, și nu se curățește, Să știți că astfel, pângărește Cortu-ntâlnirii. Negreșit, Acela fi-va nimicit, Din mijlocul lui Israel, Pentru că, peste omu-acel, N-a fost stropită apa care Se folosea la curățare, Iar omul nu este curat. El a rămas tot necurat, Necurăția omului Aflându-se asupra lui.


Un om cari este necurat Și care nu s-a curățit, Are să fie nimicit, Căci prin necurăția lui, Locașul sfânt al Domnului, Omul acel l-a pângărit Că, peste el, nu s-a stropit, Apa ce are drept menire Apă a fi, de curățire. Să-l nimiciți, din Israel, Căci necurat e omu-acel.


Fie femeie ori bărbat, Afară vor fi scoși, îndată, Ca nu cumva, tabăra toată, În care-i locuința Mea, S-ajungă-a se spurca și ea.”


Dacă-ndrăznește cineva, Ca Templul Domnului, cumva, Să-l nimicească, o să fie Zdrobit, de-a Domnului mânie. Căci Templul Său e sfânt; și-apoi, La fel, tot sfinți, sunteți și voi.


Ia seama bine: te păzește! De rana leprei, te ferește! Să faceți tot ce, sfătuiți, Veți fi de preoții Leviți. Neîncetat, voi să vegheați, Căci trebuie ca să lucrați După poruncile pe care – Azi – vi le dau, la fiecare.


Atunci, cum oare, pedepsit, Va fi cel cari s-a arătat Că, în picioare, L-a călcat, Pe-Acela care e, mereu, Fiu, pentru-al nostru Dumnezeu, Și-a pângărit prin fapta lui, Sângele legământului – Sânge cu care-a fost sfințit – Și astfel, L-a batjocorit Pe Duhul harului apoi?


Căci printre voi, s-au strecurat Oameni care s-au arătat, Pentru osândă, pregătiți – Scriși pentru ea – și dovediți Drept niște oameni păcătoși. N-au fost, nicicând, evlavioși, Și-n desfrânare au schimbat, Harul pe care ni l-a dat Al nostru Domn și Dumnezeu. Ei au tăgăduit, mereu, Pe singurul Stăpân, de sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus.


De-aceea-i jur casei pe care Preotul Eli-acum o are, Că niciodată, ispășită – Fărădelegea săvârșită – Prin jertfe și prin daruri care Date au fost pentru mâncare, Nu va putea ca să mai fie. Lucrul acesta să se știe!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ